Decizia ÎCCJ nr. 14/2017 (HP)Punctul III

III. Punctul de vedere al procurorului și al părții asupra chestiunii de drept sesizate Inculpatul L.L.V. a arătat că singurul act care îl incriminează este propria declarație de martor, obținută sub jurământ (niciun alt martor sau coinculpat nu relevă aspecte cu privire la participarea sa, emiterea efectivă a facturilor în cauză nefiind determinată în alt mod în sarcina sa), iar extinderea urmăririi penale împotriva sa s-a dispus în baza aspectelor consemnate în declarația de martor. De asemenea, punerea în mișcare a acțiunii penale s-a derulat în aceeași manieră, iar rechizitoriul se întemeiază și conține numeroase referiri la aspectele declarate de acesta, în calitate de martor. A considerat că, atunci când legiuitorul a stabilit că o probă nu va mai putea fi folosită împotriva inculpatului (art. 118 din Codul de procedură penală) sau în cadrul procesului penal (art. 102 din Codul de procedură penală), nu s-a mărginit doar la faptul că, la interpretarea probațiunii, aceasta va fi exclusă din raționamentul judecătorului, obligația de a nu folosi declarația de martor împotriva inculpatului fiind stabilită și în sarcina parchetului, nu numai în sarcina judecătorului, și, pentru a respecta dreptul inculpatului la apărare, în ipoteza în care acesta a fost audiat în calitate de martor, iar mai apoi, în baza declarației sale a fost inculpat, prevederile art. 118 din Codul de procedură penală coroborate cu art. 100-102 din Codul de procedură penală trebuie interpretate în sensul că: 1. declarația de martor va fi exclusă efectiv din dosar - ca probă nelegal obținută - prin constrângere; ... 2. orice probă derivată din această declarație va fi, de asemenea, exclusă; ... 3. fiind exclusă declarația, se vor exclude orice referiri la declarația în cauză, atât în rechizitoriu, cât și în actele procesuale din cursul urmăririi penale. ... În ceea ce privește acest aspect a arătat că a solicitat excluderea declarației de martor ca mijloc de probă, inclusiv prin îndepărtarea oricăror referiri la cele declarate - atât din rechizitoriu, cât și din celelalte acte procesuale întocmite, deci nu a cerut doar aplicarea prevederilor art. 118 din Codul de procedură penală - în sensul restrâns dat de acuzare, de excludere din probatoriu a declarației, ci a solicitat aplicarea efectivă a prevederilor art. 118 din Codul de procedură penală - în sensul că, în conformitate cu prevederile legale, pentru respectarea dreptului la apărare, această declarație să nu fie folosită în niciun fel împotriva sa. A afirmat că în aplicarea prevederilor art. 118 din Codul de procedură penală nu este suficient a se înlătura (în mod formal) declarația de martor ca mijloc de probă. În opinia apărării, textul legal trebuie interpretat în coroborare cu prevederile art. 100-101 alin. (1) și art. 102 alin. (2) și (4) din Codul de procedură penală, așa cum s-a statuat în minuta întâlnirii Consiliului Superior al Magistraturii din 24-25 septembrie 2015, fiind în prezența unei probe nelegal obținute, urmând ca atât proba în sine, cât și probele derivate din aceasta să fie excluse, interpretarea dată textului legal în discuție fiind în acord cu cele statuate în cadrul întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secțiilor penale ale curților de apel, cu ocazia întâlnirii din data de 24-25 septembrie 2015 de la Sibiu, și anume excluderea probei obținută în mod nelegal, în situația în care organele de urmărire penală, deși constată că martorul s-a autoacuzat, continuă administrarea probei utilizând mijloace de constrângere pentru a obține declarații în sensul autoincriminării. Ca atare, ceea ce trebuie decelat în această situație este înțelesul dat de legiuitor art. 118 din Codul de procedură penală; trebuie stabilit ce înseamnă că o declarație de martor nu va putea fi folosită împotriva inculpatului, fiind în prezența unei probe nelegal obținute, prin constrângere (jurământ), impunându-se excluderea probei. Față de cele anterior precizate a solicitat să se sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală cu privire la următoarele probleme de drept: Dacă în înțelesul art. 118 din Codul de procedură penală și art. 102 alin. (2) din Codul de procedură penală, prin sintagma „proba nu poate fi folosită împotriva sa“ (art. 118 din Codul de procedură penală), respectiv „probele obținute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal“ [art. 102 alin. (2) din Codul de procedură penală] se înțelege excluderea efectivă (prin îndepărtarea din dosar) a probei în cauză. Dacă în situația în care, în cursul audierii, deși martorul s-a autoacuzat, organele judiciare continuă audierea pentru a obține declarații în sensul autoincriminării, proba va fi exclusă ca nelegal obținută. De asemenea a solicitat a se clarifica dacă conținutul unei declarații de martor date de inculpat în contextul prevăzut de art. 118 din Codul de procedură penală, raportat la prevederile art. 101 alin. (1) și art. 102 alin. (2) (așa cum a fost reținut prin Minuta întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secțiilor penale ale ICO și ale curților de apel, cu ocazia întâlnirii din data de 24-25 septembrie 2015 de la Sibiu), poate fi folosit în efectuarea urmăririi penale, a actelor procesuale și a rechizitoriului. A considerat că se impune excluderea declarației de martor date, atât ca mijloc de probă existent la dosar, cât și din actele procedurale întocmite, inclusiv din rechizitoriu, iar în lipsa acestei declarații de martor, care în mod evident a fost folosită nelegal împotriva sa, nu există probe suficiente care să justifice trimiterea sa în judecată; acest aspect, coroborat cu cele expuse mai sus, atestă în mod evident faptul că urmărirea penală nu este completă, adevărul nu a fost aflat, probele au fost administrate exclusiv în defavoarea sa, cu un vădit dezinteres al organelor de cercetare penală față de identificarea adevăraților făptuitori. Coinculpata H.A.M. a fost de acord cu sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, achiesând la toate motivările expuse de inculpatul L. L. V. Partea civilă D.G.R.F.P. Timișoara - A.J.F.P. Arad a solicitat respingerea cererii de sesizare, fără a-și motiva acest punct de vedere. Reprezentantul Ministerului Public a fost de acord cu sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept menționate, întrucât art. 118 din Codul de procedură penală nu prevede în mod clar care sunt consecințele juridice cu privire la declarațiile date anterior în calitate de martor: dacă acestea sunt înlăturate automat ca efect al legii din probatoriul administrat sau este necesară o dispoziție expresă în acest sens a judecătorului de cameră preliminară. ...