Decizia ÎCCJ nr. 1/2020 (HP)Punctul III

III. Punctul de vedere al instanței care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău împotriva Sentinței penale nr. 362/D din data de 5 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 1.362/110/2018, a apreciat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării, prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, întrucât: – este învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță (calea de atac a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău); ... – de lămurirea chestiunii de drept depinde soluționarea pe fond a cauzei deoarece prima instanță a dispus achitarea inculpatei D.V. în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, pentru infracțiunile de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din Codul penal, și de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) din Codul penal, cu motivarea că faptele nu există, iar Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, prin motivele de apel, a solicitat condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din Codul penal; ... – asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... Pe fondul chestiunii de drept a cărei dezlegare s-a solicitat, instanța de trimitere a arătat că poate fi subiect activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă numai persoana care, având cunoștință de vreo faptă sau împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, este audiată în legătură cu aceasta și care, totodată, se situează în afara intereselor raportului juridic concret dedus judecății și căreia i se pretinde, în aceste condiții, să fie obiectivă și să contribuie la aflarea adevărului. Or, mituitorul, beneficiar al cauzei speciale de nepedepsire, prevăzută la art. 290 alin. (3) din Codul penal, nu este o persoană ce nu are interese procesuale, atâta vreme cât există înclinarea acestuia, fie de a-și menține cele precizate prin autodenunț, pentru a beneficia în continuare de cauza de nepedepsire, fie de a-și schimba depoziția, prin raportare la cele cuprinse în autodenunț, în dorința de a nu se autoincrimina, de a se apăra de posibila acuzație pentru infracțiunea de dare de mită, acuzație ce planează în continuare asupra sa, deși este deja beneficiar al unei soluții de clasare, soluție care nu are autoritate de lucru judecat din punct de vedere procesual, putându-se dispune reluarea urmăririi penale în caz de redeschidere a urmăririi penale pentru cazurile prevăzute la art. 335 din Codul de procedură penală, anume când, ulterior emiterii soluției de clasare, se constată că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea ori au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea. Instanța de trimitere a apreciat că denunțul făcut de mituitor are, în plan procesual penal, doar rolul de a sesiza organul de urmărire penală, conform art. 290 din Codul de procedură penală, și nu de a crea posibilitatea introducerii denunțătorului ca martor în procesul în care se cercetează infracțiunea corelativă de luare de mită. De asemenea, s-a susținut că denunțul mituitorului are duble valențe, prin efectele pe care le are în plan procesual penal, organul judiciar competent putând emite o soluție de clasare sau de încetare a procesului penal, dar și în plan material penal, prin înlăturarea răspunderii penale ca urmare a incidenței cauzei speciale de nepedepsire, prevăzută la art. 290 alin. (3) din Codul penal. Mai mult, această cauză de impunitate a mituitorului denunțător are rolul de a încuraja descoperirea rapidă a infracțiunilor de corupție, mituitorul percepând instituția denunțului ca pe un adevărat stimul de a aduce la cunoștința organelor judiciare comiterea acestor infracțiuni grave, el fiind la adăpost de răspunderea penală prin acest beneficiu legal. Aceeași cauză de impunitate a denunțului făcut de mituitor are și rolul de a preveni comiterea infracțiunilor de luare de mită, aceasta acționând ca o reală frână a funcționarului care ar avea pulsiunea infracțională de a comite fapte de corupție, fiind sub iminenta denunțare a potențialelor sale fapte de către mituitorul care este apărat de răspunderea penală. În consecință, într-o primă opinie, instanța de trimitere a considerat că mituitorul-denunțător nu poate fi nici subiect activ al infracțiunii de favorizare a făptuitorului, în condițiile în care posibila acțiune sau inacțiune de favorizare a persoanei ce a luat mită poate fi, totodată, și o activitate de autoincriminare pentru infracțiunea de dare de mită al cărei făptuitor este. În cea de-a doua opinie, instanța de trimitere a arătat că privitor la calitatea în care poate fi audiat denunțătorul, respectiv aceea de martor, s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 59 din 22 ianuarie 2019 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 1 august 2019, paragrafele 47-51) și prin Decizia nr. 63 din 22 ianuarie 2019 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 6 august 2019, paragrafele 56-60). Având în vedere cele două decizii ale Curții Constituționale anterior menționate, s-a susținut că, în situația din prezenta cauză, martorul denunțător are un beneficiu din perspectiva tragerii sale la răspundere penală, față de D.V. dispunându-se prin Rechizitoriul nr. 81/P/2015 din data de 20 aprilie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău clasarea pentru infracțiunea de dare de mită, în baza art. 290 alin. (3) din Codul penal. Denunțul a fost formulat de către D.V. la data de 15 ianuarie 2016, dată după care, în lipsa unei soluții de clasare, când încă plana asupra acesteia riscul de a fi acuzată de săvârșirea infracțiunii de dare de mită, a fost audiată de procuror în calitate de martor pe tot parcursul urmăririi penale. În acest context, instanța de trimitere a apreciat că se poate angaja răspunderea penală a inculpatei D.V. pentru infracțiunea de favorizare a făptuitorului, întrucât și-a modificat declarațiile (implicit, și denunțul) cu ocazia audierii în fața instanței în calitate de martor denunțător, în scopul împiedicării tragerii la răspundere penală a inculpatului-mituitor din cauza în care aceasta a beneficiat de cauza de nepedepsire. A aprecia că martorul denunțător nu îndeplinește calitatea de subiect activ nici pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, nici pentru infracțiunea de favorizare a făptuitorului înseamnă a lăsa nesancționată o conduită infracțională sub un triplu aspect: beneficiază de cauza de nepedepsire ca urmare a denunțării propriei fapte de dare de mită și s-ar dispune achitarea pentru infracțiunile de mărturie mincinoasă și de favorizare a făptuitorului pentru neîndeplinirea condiției de tipicitate ce vizează calitatea de subiect activ. ...