Decizia CCR nr. 140/2017Punctul 6

6. Judecătoria Oradea - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se și previzibilitatea, ceea ce presupune că trebuie să fie suficient de precis și de clar pentru a putea fi aplicat. Formularea cu suficientă precizie a actului normativ permite persoanelor interesate să prevadă, într-o măsură rezonabilă - în circumstanțele speței -, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, este dificil să se adopte legi redactate cu o precizie absolută, dar și cu o anumită suplețe, însă caracterul mult prea general și, uneori, chiar eliptic nu trebuie să afecteze previzibilitatea legii. Invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, și Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59. Arată că art. 338 din Codul penal reprezintă o normă de trimitere, dispozițiile privind conținutul constitutiv al infracțiunii de părăsire a locului accidentului completându-se cu prevederile art. 75 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, prevederi ce definesc „accidentul de circulație“ ca fiind evenimentul care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc; a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale; în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare. Analizând aspectele de neconstituționalitate invocate, instanța constată că acestea gravitează în jurul lipsei de claritate și previzibilitate a noțiunii de „rănire“. Este adevărat că nici textul de lege criticat pe motiv de neconstituționalitate și nici norma completatoare nu prevăd o definiție a noțiunii de „rănire“, însă acest aspect nu este de natură a conduce la lipsa de previzibilitate a normei de incriminare, fiind în competența judecătorului să stabilească ipotezele în care textul legal (abstract) se aplică in concreto. Mai arată că inexistența unui criteriu de evaluare a consecințelor accidentului prin raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale este justificată de obiectul juridic special al infracțiunii, având în vedere faptul că aceasta nu are natura juridică a unei infracțiuni complexe, care să absoarbă faptele contra vieții sau integrității corporale. ...