Decizia CCR nr. 126/2017Punctul 11

11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cât priveşte prevederile art. 342-347 din Codul de procedură penală reţine, pe de o parte, că încheierile prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune măsuri de supraveghere tehnică nu fac obiectul procedurii de cameră preliminară, deoarece, potrivit art. 342, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă numai asupra legalităţii administrării probelor de către organele de urmărire penală. În schimb, legalitatea modului în care organele de urmărire penală pun în executare mandatul de supraveghere tehnică face obiectul verificărilor judecătorului de cameră preliminară. Pe de altă parte, reţine că dispoziţiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilesc, în mod expres, că judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate. În ceea ce priveşte prevederile art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală reţine că acestea au fost adoptate în conformitate cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi art. 129, nefiind contrare principiului dublului grad de jurisdicţie în materie penală, întrucât acest principiu este incident numai în cazul hotărârilor prin care instanţa soluţionează fondul acţiunii penale pronunţând achitarea, încetarea procesului penal, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau, după caz, condamnarea. Or, în procedura camerei preliminare nu se examinează fondul cauzei penale, ci legalitatea rechizitoriului, a actelor de urmărire penală şi a probelor administrate anterior trimiterii în judecată. Reţine, totodată, că, reglementând calea de atac a contestaţiei, legiuitorul a instituit un dublu grad de jurisdicţie în această materie. ...