Decizia CCR nr. 105/2017Punctul 9

9. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că erau întrunite exigențele prevederilor art. 115 alin. (4) și (6) din Legea fundamentală. Arată că situația extraordinară este cea expusă și explicată de Guvern în preambulul ordonanței de urgență, și anume deturnarea scopului pentru care fusese instituită această dispoziție legală. Apreciază că nu există o culpă a executivului, procedura de aplicare a dispozițiilor art. 96 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 254/2013 fiind reglementată, din anul 2011, prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, însă modul de punere în practică a acestor dispoziții a condus la o deturnare a scopului acestora. Apreciază că și exigențele art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală sunt îndeplinite, liberarea condiționată nefiind un drept fundamental, prin urmare nu se poate susține că ordonanța de urgență a afectat drepturi fundamentale. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă, apreciază că, având în vedere procedurile derulate, obiectul acestora și soluțiile pronunțate de către instanțele care au sesizat Curtea Constituțională, în sensul scoaterii cauzelor de pe rol și al trimiterii acestora la judecătorul însărcinat cu supravegherea executării pedepsei, respectiv la penitenciare, pentru a se pronunța cu privire la fondul chestiunii, dispozițiile criticate nu sunt incidente în cauzele respective, drept pentru care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. ...