Decizia CCR nr. 64/2017Paragraful 11

9. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, se consideră că reglementările privind favorizarea infractorului contravin art. 1 alin. (3) şi art. 16 din Constituţie, că elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu fie nu realizează o corectă dozare a intervenţiei normelor de drept penal material, invocându-se, în acest sens, varianta alternativă de săvârşire a infracţiunii ce implică existenţa unui prag de 200.000 lei, fie că cea de-a doua variantă alternativă de săvârşire a infracţiunii este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie, că, prin abrogarea dispoziţiei legale prin care era incriminată infracţiunea de neglijenţă în serviciu, se ajunge la o necorelare cu art. 305 din Codul penal, contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie, sau că prin redefinirea infracţiunii de conflict de interese, în loc să se pună de acord acest text de lege cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 603 din 6 octombrie 2015, s-a renunţat chiar la anumite ipoteze de incriminare din conţinutul textului legal în cauză. Cu privire la reglementarea denunţului, se ridică cel puţin două probleme, şi anume dacă acesta este depus la un organ necompetent sau dacă este depus după 6 luni de la săvârşirea faptei, ajungându-se la concluzia că şi această reglementare încalcă art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.