Decizia CCR nr. 64/2017Paragraful 121

Forţa deciziilor Curţii Constituţionale, conferită de legiuitorul constituant, prin consacrarea caracterului lor general obligatoriu, impune o mare responsabilitate şi o cumpănită apreciere a efectelor pe care le produc sau le pot produce, respectiv a posibilităţii pe care Curtea, prin deciziile sale, o are de a opri intrarea în vigoare a unor norme juridice care, chiar în ipoteza constatării neconstituţionalităţii ulterioare, produc efecte juridice de mare semnificaţie. Avem în vedere dispoziţiile art. 5 din Codul penal - Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, potrivit cărora "(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile." Introducerea acestor prevederi în noul Cod penal a fost apreciată de doctrină*11), arătându-se că soluţia legislativă "este justificată şi bine-venită, având în vedere şi practica guvernelor de a recurge, din păcate, destul de des, la ordonanţe ce conţin şi dispoziţii cu caracter penal". În aceeaşi doctrină se arată că "dacă în perioada cât a fost în vigoare, dispoziţia penală a produs efecte mai favorabile, aceste efecte sunt menţinute."