Decizia CCR nr. 63/2017Paragraful 94

84. Cu privire a evenimentele care au legătură directă cu obiectul conflictului juridic de natură constituţională, dar care survin ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea acestuia, Curtea, într-o jurisprudenţă constantă, a reţinut că ele nu pot influenţa cadrul procesual al exercitării acestei atribuţii a Curţii, procedură care îşi însuşeşte toate trăsăturile unei proceduri jurisdicţionale de drept public. Astfel, prin Decizia nr. 158 din 19 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 22 aprilie 2014, Curtea lua act că "ulterior sesizării Curţii, prin Adresa nr. 5/1.235 din 6 martie 2014, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 958 din 6 martie 2014, prim-ministrul României, domnul Victor-Viorel Ponta, a solicitat Curţii să ia act de cererea prin care se retrage, ca rămasă fără obiect, Sesizarea nr. 5/1.225 din 5 martie 2014, formulată în temeiul prevederilor art. 146 lit. e) din Constituţie, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 931 din 5 martie 2014, având în vedere publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 5 martie 2014, a Decretului nr. 261/2014 privind revocarea din funcţie şi numirea unor membri ai Guvernului României." Cu privire la acest aspect, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Procedura jurisdicţională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale. Compatibilitatea se hotărăşte exclusiv de Curte." Or, natura procedurii desfăşurate în faţa Curţii Constituţionale este determinată de natura atribuţiilor pe care instanţa constituţională le exercită în virtutea rolului său de garant al supremaţiei Constituţiei. Astfel, Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în România şi are competenţe consacrate prin însăşi Legea fundamentală, atribuţii de drept constituţional, ramură a dreptului public, aşa încât procedura desfăşurată în faţa Curţii Constituţionale îşi însuşeşte toate trăsăturile unei proceduri jurisdicţionale de drept public (paragraful 43). Prin urmare, dată fiind natura atribuţiilor Curţii Constituţionale, în lipsa unei reglementări exprese cu privire la posibilitatea părţilor aflate într-o procedură desfăşurată în faţa Curţii de a renunţa la judecată, chiar în condiţiile trimiterii la regulile procedurii civile, apreciem că solicitarea adresată Curţii de a lua act de retragerea, ca rămasă fără obiect, a sesizării formulate în cauză nu este compatibilă cu procedura privind soluţionarea conflictelor juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice (paragraful 45). Aşa fiind, în temeiul art. 14 coroborat cu art. 55 din Legea nr. 47/1992, Curtea a analizat pe fond sesizarea privind soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională, constatând, în dispozitivul deciziei menţionate că "nu a existat un conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României şi Guvernul României, generat de declaraţiile publice ale Preşedintelui României cu privire la numirea în funcţie a membrilor Guvernului."