Decizia CCR nr. 52/2017Punctul 20

20. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate incriminează fapta persoanei fizice sau juridice care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile legii, efectuează operaţiuni cu produse, ştiind sau despre care trebuia sau putea să prevadă că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive. Cu alte cuvinte, legiuitorul, urmărind să interzică orice operaţiune cu astfel de produse până la obţinerea autorizării de la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.), nu a circumstanţiat subiectul activ al infracţiunii, acesta putând fi, aşa cum însuşi textul criticat dispune, „persoana“ şi nicidecum numai „operatorul“ prevăzut de art. 2 lit. b) din acelaşi act normativ. În cuprinsul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 194/2011, legiuitorul utilizează termenul „persoană“ pentru definirea subiectului activ al infracţiunii, fără a face vreo referire la calitatea acesteia. În consecinţă, se constată că prin incriminarea, în cuprinsul textului de lege precitat, a faptei „persoanei“ care efectuează operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, legiuitorul a circumscris sferei subiectului activ al infracţiunii orice persoană fizică sau juridică, cerinţa normei de incriminare, respectiv aceea ca persoana care săvârşeşte infracţiunea să nu deţină autorizaţia eliberată în condiţiile legii, necircumstanţiind calitatea subiectului activ al infracţiunii, ci caracterul prohibit al faptei. Altfel spus, doar dacă persoana în cauză nu deţine autorizaţia eliberată în condiţiile legii, fapta sa este săvârşită fără drept, în caz contrar, fapta neconstituind infracţiune. De asemenea, se constată că textul normei de incriminare nu face nicio referire la noţiunea de operator şi nicio trimitere la prevederile art. 2 din legea sus-menţionată. ...