Decizia CCR nr. 16/2017Paragraful 12

9. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 8.726 din 27 septembrie 2016, prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că internarea nevoluntară, ca măsură de ocrotire de drept privat, are ca scop protecţia persoanei cu tulburări psihice, în interes propriu, precum şi în interesul familiei şi al societăţii. Această măsură nu are caracter de sancţiune, ci de ocrotire, neavând niciun efect cu privire la capacitatea civilă a persoanei fizice. Tulburarea psihică trebuie să fie dovedită în faţa autorităţii naţionale competente, dovada făcându-se printr-o expertiză medico-legală. Mai mult, tulburarea psihică trebuie să aibă un caracter sau o amploare de natură a legitima internarea, care nu se poate prelungi în mod valabil în cazul în care acea tulburare nu mai persistă. Prin urmare, controlul exercitat de instanţa de judecată cu privire la propunerea de încetare a condiţiilor care au impus internarea nevoluntară reprezintă tocmai o garanţie a respectării libertăţii persoanei fizice şi o aplicare a principiului simetriei, în temeiul căruia dacă internarea nevoluntară a avut loc în baza unei hotărâri a instanţei, atunci şi încetarea acestei măsuri poate fi dispusă prin decizia aceluiaşi organ judiciar. În plus, persoana aflată în procedura de internare nevoluntară poate părăsi unitatea spitalicească, dacă există decizia comisiei sau hotărârea instanţei de judecată competente. Pe cale de consecinţă, se consideră că nu sunt încălcate prevederile constituţionale invocate.