Decizia CCR nr. 16/2017Paragraful 21

15. Faţă de aceste susţineri ce vizează, în esenţă, natura juridică a măsurii internării nevoluntare, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a mai analizat critici care au pus în discuţie, între altele, natura juridică şi procedura dispunerii internării nevoluntare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 527 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 17 septembrie 2015, Curtea a reţinut că "internarea nevoluntară, prin natura sa, fără a constitui o sancţiune privativă de libertate, reprezintă o măsură care privează de libertate persoana internată nevoluntar, în sensul că aceasta nu are libertatea să părăsească instituţia medicală în care a fost internată împotriva voinţei sale sau fără consimţământul său". Această măsură nu vizează sancţionarea unei persoane pentru săvârşirea unor fapte penale, ci are ca scop protejarea persoanelor cu tulburări psihice, în considerarea stării lor de vulnerabilitate, precum şi protejarea celorlalte persoane aflate în imediata apropiere a acestora, dând astfel expresie scopului pentru care Legea nr. 487/2002 a fost adoptată, de promovare, apărare a sănătăţii mintale şi prevenire a îmbolnăvirilor psihice, respectiv de protecţie a persoanelor cu tulburări psihice.