Decizia CCR nr. 527/2015Paragraful 24

16. Internarea nevoluntară, prin natura sa, fără a constitui o sancţiune privativă de libertate, reprezintă o măsură care privează de libertate persoana internată nevoluntar, în sensul că aceasta nu are libertatea să părăsească instituţia medicală în care a fost internată împotriva voinţei sale sau fără consimţământul său. Internarea nevoluntară încetează în două moduri, şi anume fie prin neconfirmarea de către instanţa competentă a deciziei de internare nevoluntară a comisiei medicale, fie prin confirmarea propunerii aceleiaşi comisii de constatare a încetării condiţiilor care au impus internarea nevoluntară, instanţa de judecată, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, criticând dispoziţiile art. 65 alin. (3) şi (4) cu trimitere la art. 61 alin. (6) şi art. 62 din Legea nr. 487/2002 sub aspectul atingerilor aduse libertăţii individuale şi protecţiei persoanelor cu handicap, din perspectiva implicării judecătorului în procedura externării medicale.