Decizia CCR nr. 793/2016Paragraful 10

7. Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, reţine că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, conform căruia "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Aceste dispoziţii constituţionale conferă legiuitorului competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată şi îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situaţii deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procesuale, aşa cum este şi cazul reglementării exprese şi limitative a cazurilor în care poate fi promovată revizuirea. Apreciază că normele procesual penale criticate nu aduc atingere dreptului constituţional la un proces echitabil. Faptul că revizuirea se poate exercita numai în anumite cazuri, strict şi limitativ prevăzute de legiuitor, este firesc şi explicabil datorită caracterului acesteia de cale extraordinară de atac şi nu împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate, de a promova căile de atac ordinare prevăzute de lege şi de a se prevala de garanţiile procesuale care condiţionează un proces echitabil. De altfel, posibilitatea exercitării căii de atac extraordinare a revizuirii reprezintă o garanţie în plus a eliminării "pericolului neîndreptării erorilor judiciare", în concordanţă cu imperativele dreptului la un proces echitabil, iar nu o încălcare a acestui drept. Reţine, totodată, că evaluarea dacă anumite fapte sau împrejurări invocate de revizuent, în cererea de revizuire, îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, să fie noi, mai exact să nu fi fost cunoscute la soluţionarea cauzei, aparţine instanţei învestite cu soluţionarea cererii de revizuire şi excedează competenţei Curţii Constituţionale. Reţine, de asemenea, că autorul excepţiei nu a explicat, iar instanţa nu a identificat vreo contrarietate între dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală şi textele art. 23, art. 26 şi art. 53 din Legea fundamentală.