Decizia CCR nr. 751/2016Punctul 35

35. Faţă de aceste critici, Curtea reţine că dispoziţiile art. 799 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 se referă, în conţinutul lor, la „medicamentele decontate în cadrul sistemului naţional de asigurări sociale de sănătate“, neexistând precizarea expresă că obligaţia pe care o instituie are în vedere fiecare medicament în parte. Însă, modul de redactare a dispoziţiilor de lege conduce la această din urmă interpretare, putându-se reţine că, prin folosirea substantivului „medicamentele“ la forma plural, articol hotărât, legiuitorul a intenţionat să arate că obligaţia pe care o instituie priveşte toate medicamentele decontate în cadrul sistemului naţional de asigurări sociale de sănătate, cu excepţiile prevăzute de lege. Curtea apreciază însă că a stabili înţelesul dispoziţiilor art. 799 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 în sensul în care obligaţia de distribuţie a medicamentelor către cel puţin trei distribuitori angro ar viza întreg portofoliul de produse, iar nu fiecare medicament în parte, ar face ca reglementarea să fie lipsită de raţiune, neavând nicio consecinţă asupra protecţiei consumatorilor, a facilitării accesului acestora la medicamente şi a diminuării condiţiilor în care furnizarea medicamentelor către populaţie ar putea fi întreruptă. Altfel spus, o astfel de interpretare nu s-ar justifica şi nu s-ar integra sub nicio formă obiectivului general al reglementării, acela de a asigura protecţia sănătăţii publice. Or, Curtea consideră că interpretarea unei norme legale impune nu doar stabilirea înţelesului gramatical al acesteia, dar şi corelarea acesteia cu obiectivul urmărit de legiuitor, ratio legis. Astfel, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, a reţinut că „în activitatea sa de interpretare a legii, judecătorul trebuie să realizeze un echilibru între spiritul şi litera legii, între exigenţele de redactare şi scopul urmărit de legiuitor [...]“. Prin urmare, având în vedere raţiunile urmărite de legiuitor în redactarea dispoziţiilor art. 799 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, Curtea apreciază că acestea nu sunt susceptibile de a fi interpretate într-un alt sens decât acela în care obligaţia de distribuţie prin cel puţin trei distribuitori angro vizează fiecare medicament în parte, iar nu ansamblul portofoliului de produse medicamentoase pe care îl are un deţinător al autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor ori reprezentantul acestuia, interpretare care ar face ca reglementarea să fie lipsită de utilitate. ...