Decizia CCR nr. 751/2016Punctul 36

36. Cât priveşte susţinerea potrivit căreia obligaţia instituită de dispoziţiile art. 799 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 ar avea un conţinut neclar, nefiind evident în ce măsură sintagma „ia toate măsurile necesare“ se consideră a fi îndeplinită şi dacă este suficient ca, în final, medicamentele să ajungă la consumator prin minimum trei distribuitori angro, chiar dacă această ramificare nu are loc de la nivelul deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentului ori a reprezentantului acestuia, ci în procesul de distribuţie ulterior, de la un distribuitor angro către alţi distribuitori angro, Curtea apreciază că textul de lege stabileşte, fără posibilitatea de interpretare echivocă, o obligaţie în sarcina deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă sau a reprezentantului acestuia de a distribui fiecare medicament aflat în portofoliul de produse prin minimum trei distribuitori angro, raţiunile acestei obligaţii fiind cele mai sus arătate. Sintagma „ia toate măsurile necesare“ nu poate fi interpretată decât în sensul în care ramificarea distribuţiei medicamentelor trebuie să fie rezultat al voinţei şi acţiunii subiectelor prevăzute de lege, iar nu un rezultat al distribuţiei ulterioare, pe care deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă sau reprezentantul acestuia nu o mai poate influenţa. Formularea deschisă, nelimitativă aleasă de legiuitor nu lipseşte norma de caracterul său imperativ, transformând obligaţia într-o simplă opţiune pentru subiectele vizate, ci are în vedere posibila incidenţă a unor situaţii când împrejurări obiective ar împiedica realizarea obligaţiei, precum şi necesitatea respectării libertăţii economice, respectiv a libertăţii de a decide maniera concretă de realizare a acesteia. ...