Decizia CCR nr. 751/2016Punctul 10

10. De asemenea, autorul susţine că textul de lege criticat este neclar şi imprevizibil şi în ceea ce priveşte domeniul de aplicare şi obiectul pe care îl vizează, întrucât nu se poate deduce dacă obligaţia distribuirii prin trei distribuitori angro se aplică cu privire la fiecare medicament în parte sau se aplică cu privire la întregul portofoliu aparţinând deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă şi care sunt medicamentele cu privire la care se aplică. În acest sens, arată că Ministerul Sănătăţii nu a emis un ordin care să clarifice situaţiile exceptate de la aplicarea obligaţiei stabilite prin art. 799 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, motiv pentru care nu se pot determina cu certitudine medicamentele cu privire la care se aplică sau nu obligaţia respectivă. În plus, nu se înţelege din sintagma „ia toate măsurile necesare“ care sunt în mod concret obligaţiile ce revin deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor şi ce anume revine reprezentatului. Totodată, nu este clar dacă este îndeplinită obligaţia de a lua măsurile necesare pentru a asigura distribuţia prin trei distribuitori şi în situaţia în care deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentantul acestuia desemnează o societate din grupul lor care să încheie aceste contracte cu distribuitorii, atât timp cât medicamentele ajung la pacienţi prin cel puţin trei distribuitori angro, sau dacă norma cere imperios ca subiecţii prevăzuţi de normă să încheie nemijlocit şi direct contracte de distribuţie cu cel puţin trei distribuitori. Întrucât legea nu distinge, se pot naşte interpretări care să excedeze obiectul obligaţiei reglementate, aşa cum este şi interpretarea dată de A.N.M.D.M., care este excesivă şi disproporţionată, ducând la încălcarea libertăţii economice. ...