Decizia CCR nr. 751/2016Punctul 12

12. În continuare, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 799 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, prin obligaţia pe care o impun, restrâng libertatea economică. Astfel, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentantul acestuia nu mai dispun de libertate în alegerea celor mai buni termeni contractuali cu distribuitorii angro, riscând să îşi compromită criteriile de alegere a partenerilor contractuali în scopul exclusiv de a îndeplini cerinţele prevăzute de art. 799 alin. (6) din Legea nr. 95/2006. Totodată, pentru ipoteza în care este avut în vedere un număr mai mare de medicamente, obligaţia instituită de textul de lege criticat ar presupune un efort logistic substanţial şi costuri excesive dacă cei trei distribuitori nu coincid pentru toate aceste medicamente. În plus, dacă nu există trei distribuitori angro distincţi, îndeplinirea obligaţiei prevăzute de art. 799 alin. (6) din Legea nr. 96/2006 ar fi imposibilă. Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentantul acestuia au obligaţia de a distribui în mod direct pe piaţă către trei distribuitori, neputând distribui prin entitatea specializată din grup care ar putea mai departe la rândul ei să distribuie prin trei distribuitori angro autorizaţi. Astfel se elimină posibilitatea acestei entităţi de a-şi organiza activitatea pe principii economice şi concurenţiale şi se elimină sistemele de distribuţie directă, exclusivă şi selectivă prin doi distribuitori de medicament, deşi aceste sisteme de distribuţie sunt permise de Regulamentul Uniunii Europene nr. 330/2010. ...