Decizia CCR nr. 743/2016Punctul 12

12. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că recursul în casaţie reprezintă un mijloc de a repara aspectele de nelegalitate din hotărârile definitive, având ca obiect sancţionarea sentinţelor şi deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislaţiei şi a uniformităţii jurisprudenţei. Necesitatea ca hotărârile penale definitive, dar contrare legii, să fie îndreptate, trebuie însă conciliată cu autoritatea de lucru judecat, respectiv cu siguranţa şi stabilitatea circuitului juridic. Apreciază că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, limitarea în timp, stabilirea unui interes procesual şi instituirea unor motive expres şi limitativ prevăzute de lege pentru exercitarea unei căi extraordinare de atac contribuie la prezervarea siguranţei raporturilor juridice reglementate prin hotărâri judecătoreşti definitive. Din această perspectivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că nu pot fi primite susţinerile autorului excepţiei în sensul că normele legale criticate conduc la plasarea instanţelor judecătoreşti inferioare deasupra legii, întrucât hotărârile acestora pot fi cenzurate de instanţa supremă, pe calea recursului în casaţie, însă doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege. Faptul că recursul în casaţie poate fi exercitat numai în anumite cazuri, strict şi limitativ prevăzute de legiuitor, este determinat de caracterul acestuia de cale extraordinară de atac şi nu împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate, de a promova căile de atac ordinare prevăzute de lege şi de a se prevala de garanţiile procesuale care condiţionează un proces echitabil, posibilitatea promovării acestuia constituind o garanţie în plus în sensul îndreptării erorilor judiciare. ...