Decizia CCR nr. 558/2016Paragraful 8

5. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) şi (2) , art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 nu este întemeiată, aceste norme de lege neîncălcând dispoziţiile art. 21 alin. (1) -(3) din Constituţie. Sintagmele "celelalte dispoziţii legale în vigoare", "a celorlalte dispoziţii legale în vigoare" şi "se publică...în condiţiile stabilite de autoritatea de reglementare" din cuprinsul art. 32 al ordonanţei menţionate nu sunt neclare ori imprevizibile şi nu au semnificaţia unei inegalităţi a armelor, deci nu constituie o îngrădire a dreptului la un proces echitabil. Astfel, câtă vreme pretenţia ce se urmăreşte a fi valorificată de utilizatorul de servicii poştale în faţa instanţelor de judecată, decurgând din pretinsa răspundere a furnizorului de servicii poştale, are ca temei condiţiile prevăzute în contractele încheiate de furnizor cu utilizatorii [cât priveşte alineatul (1) al art. 32], nu se poate susţine că reglementarea potrivit căreia stabilirea acestei răspunderi se face în limitele acestor contracte (limite speciale), dar cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, încalcă în vreun fel dreptul la un proces echitabil. Similar este raţionamentul şi cât priveşte alineatul al doilea, referitor la sfera de servicii poştale prestate de furnizorul de serviciu universal în acest domeniu. În privinţa art. 42 alin. (1) şi 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, instanţa judecătorească apreciază că acestea nu sunt neconstituţionale ca urmare a îngrădirii dreptului de acces la instanţa judecătorească, astfel cum susţine recurenta, prin limitarea răspunderii furnizorului numai la pierderea, distrugerea, furtul trimiterii poştale. Astfel, dispoziţiile menţionate reglementează o răspundere specială a furnizorului de servicii poştale, în sensul că pentru faptele, operaţiunile ori rezultatele enumerate limitativ de art. 42 alin. (1) din ordonanţă, persoana prejudiciată are dreptul la repararea prejudiciului, însă numai în limitele stabilite expres de normele speciale reprezentate de Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002. Aceasta, însă, nu are semnificaţia excluderii posibilităţii persoanei vătămate de a-şi valorifica, pe temeiul dreptului comun, printr-o cerere în justiţie, dreptul la repararea pagubei produse prin orice altă faptă pretins prejudiciabilă, cu excepţia celor prevăzute de art. 42 din ordonanţă, săvârşită de furnizorul de servicii poştale. Cu privire la prevederile art. 27 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, instanţa judecătorească consideră că omisiunea legiuitorului de a stabili un termen determinat în care autoritatea să solicite spre aprobare regulile aplicabile serviciilor poştale din sfera serviciului universal pe care are obligaţia să le presteze, reguli ce trebuie stabilite de furnizorul universal şi pe care acesta este obligat să le respecte în relaţiile cu utilizatorii (potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002), poate avea ca rezultat îngrădirea dreptului de acces la justiţie a utilizatorului care se consideră prejudiciat printr-o acţiune/omisiune a furnizorului de servicii poştale.