Decizia CCR nr. 558/2016Paragraful 31

15. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) şi 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, Curtea reţine că prevederile legale menţionate reglementează o răspundere specială a furnizorului de servicii poştale, în sensul că pentru faptele, operaţiunile ori rezultatele enumerate limitativ de art. 42 alin. (1) din ordonanţă, persoana prejudiciată are dreptul la repararea prejudiciului, însă în limitele stabilite expres de normele speciale, reprezentate de Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002. Aceasta, însă, nu are semnificaţia excluderii posibilităţii persoanei vătămate de a-şi valorifica, în temeiul dreptului comun, printr-o cerere adresată instanţei judecătoreşti, dreptul la repararea pagubei produse prin orice altă faptă pretins prejudiciabilă, cu excepţia celor prevăzute de art. 42 din ordonanţă, săvârşită de furnizorul de servicii poştale. Pe cale de consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile art. 21 din Constituţie, care stabilesc dreptul oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor sau intereselor sale legitime şi de a beneficia de un proces echitabil, nu sunt încălcate.