Decizia CCR nr. 546/2016Paragraful 10

7. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate reprezintă tocmai o concretizare a principiului potrivit căruia justiţia e unică, imparţială şi egală pentru toţi, deoarece actele administrative la care se referă, şi anume încheierile de admitere ori de respingere a înscrierii sau radierii unui act ori fapt juridic, sunt supuse unei proceduri judiciare, deci controlul lor judecătoresc se realizează potrivit unei proceduri stabilite prin lege organică. Raportat şi la critica lipsei căii de atac a recursului în această categorie de cauze subliniază că una dintre noutăţile aduse de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă este şi reglementarea recursului ca veritabilă cale extraordinară de atac, exercitată doar în cazuri excepţionale, în care legalitatea a fost înfrântă. Atunci când, însă, o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situaţia juridică reală, mijlocul procedural pus la dispoziţia persoanelor care justifică un interes este acţiunea în rectificare, reglementată de art. 33 din Legea nr. 7/1996 şi de art. 907-911 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil. De asemenea consideră că textele de lege criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, de vreme ce acestea se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 439 din 26 martie 2009.