Decizia CCR nr. 514/2016Paragraful 9

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) , art. 21 alin. (1) şi art. 129. Astfel, arată că principiul accesului liber la justiţie consacrat de art. 21 alin. (1) din Constituţie implică, printre altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se menţioneze cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile procesuale, având în vedere că, în speţa de faţă, chiar dacă este vorba de o "contestaţie", aceasta are caracterul unei căi de atac îndreptate împotriva unui act administrativ ce aduce vătămare operatorului economic. Menţionează că în acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, prin care s-a statuat că "o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane, care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate, să îşi corecteze conduita", iar "cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă" (a se vedea Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit).