Decizia CCR nr. 461/2016Paragraful 21

17. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) , art. 20 alin. (2) şi art. 24, întrucât, chiar dacă textul criticat nu prevede obligaţia asigurării asistenţei juridice obligatorii, în etapa urmăririi penale, pentru persoanele acuzate de săvârşirea unor infracţiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, suspectul sau inculpatul are dreptul de a-şi angaja, în toate etapele procesului penal, prin urmare şi în cea a urmăririi penale, indiferent de infracţiunea pentru a cărei săvârşire este urmărit penal, un avocat, care să-i apere interesele procesuale. Or, aspectele anterior invocate semnifică asigurarea garanţiilor specifice dreptului la apărare, prevăzut la art. 24 din Constituţie, care nu trebuie confundat cu dreptul la asistenţă juridică obligatorie. Se susţine, totodată, că suspectul sau inculpatul supus procedurii urmăririi penale nu se află într-o situaţie juridică identică cu inculpatul aflat în etapa camerei preliminare sau a judecăţii şi care este acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care se prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, motiv pentru care nu poate fi reţinută încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 raportat la art. 295 alin. (1) din Codul penal, se arată că art. 45 din Constituţie garantează exercitarea activităţilor economice, în condiţiile legii, şi că o acţiune ilicită, cum este cea de delapidare, chiar dacă, în aparenţă, îmbracă forma unei activităţi legale, nu poate fi tolerată, acesta fiind şi motivul pentru care legiuitorul a înţeles să incrimineze astfel de fapte, indiferent de mediul public sau privat în care sunt săvârşite.