Decizia CCR nr. 449/2016Paragraful 20

15. Cu privire la critica autorului excepţiei - potrivit căreia dispoziţiile art. 234 alin. (2) din Codul de procedură penală nu prevăd nicio sancţiune pentru nemotivarea referatului privind propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive -, Curtea constată că, în temeiul art. 236 alin. (1) din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, admite propunerea procurorului şi dispune prelungirea arestării preventive a inculpatului, prin încheiere motivată. Or, printre condiţiile stabilite de lege a fi analizate de către judecătorul de drepturi şi libertăţi se regăseşte şi cea prevăzută de dispoziţiile art. 234 alin. (2) din Codul de procedură penală privind motivarea referatului care cuprinde propunerea de prelungire a arestării preventive, sancţiunea nemotivării fiind tocmai respingerea propunerii procurorului. Prin urmare, textul de lege criticat nu aduce nicio atingere prevederilor constituţionale privind principiul legalităţii, dreptul la un proces echitabil, libertatea individuală şi dreptul la apărare, ci constituie tocmai expresia transpunerii acestora în reglementarea infraconstituţională.