Decizia CCR nr. 427/2016Paragraful 9

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine, în esenţă, că atât art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cât şi art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 se referă la definiţia conflictului de interese, însă au un conţinut diferit: pe de o parte, acesta este redat prin noţiunea de "folos material", pe de altă parte, prin noţiunile de "beneficiu" şi "dezavantaj." Aceste două modalităţi de a defini conflictul de interese sunt diferite, chiar contradictorii ("beneficiul" poate fi şi altfel decât "material", iar "dezavantajul" nu poate fi un "folos"), ceea ce dă naştere unei stări de incertitudine cu privire la conduita de urmat de către subiectul de drept, căruia i se adresează norma. În asemenea condiţii, sunt în vigoare două acte normative diferite privind conflictul de interese, paralelism legislativ ce generează confuzie şi incertitudine. De asemenea, susţine că textele de lege criticate încalcă şi normele de tehnică legislativă, deoarece verbul din cuprinsul reglementării nu este utilizat la timpul prezent, forma afirmativă, pentru a accentua caracterul imperativ al dispoziţiei respective, astfel cum stabileşte art. 38 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Deşi reglementează aceeaşi situaţie juridică, cele două texte de lege prevăd condiţii diferite: "pentru soţul său ori rudele sale de gradul I", respectiv, "pentru soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv", ceea ce creează o incertitudine gravă cu privire la modul de a acţiona al destinatarului normei. Astfel, prin art. 76 din Legea nr. 161/2003, legiuitorul limitează sfera conflictului de interes la "rudele de gradul I", în timp ce prin art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, legiuitorul prevede extinderea discreţionară a interdicţiei "la rudele sau afinii până la gradul al doilea inclusiv". Neclaritatea şi imprecizia prevederilor de lege criticate conduce la divergenţe de interpretare, iar necesitatea îndreptării acestei situaţii este cu atât mai mare, cu cât destinatarul normei se expune unei sancţiuni grave: încetarea mandatului şi eliberarea din funcţie.