Decizia CCR nr. 409/2016Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin, în esenţă, că modificările repetate ale procedurilor de acordare a despăgubirilor au afectat, în mod substanţial, dreptul lor la despăgubire, transformându-l într-un drept iluzoriu, cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Susţin că dreptul lor de creanţă împotriva statului a fost recunoscut de autorităţi, astfel încât este un drept patrimonial protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Susţin, de asemenea, că măsura instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014, modificată prin Legea nr. 112/2014, nu menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, ci, dimpotrivă, persoana îndreptăţită suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege, fiind afectat, în sens negativ, dreptul fundamental la proprietate, astfel cum înţelesul constituţional al termenului "a afecta" a fost definit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, contravenind în acest mod dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală. Consideră că emiterea de către Guvern a Ordonanţei de urgenţă nr. 10/2014 nu răspunde cerinţei termenului rezonabil ce se circumscrie noţiunii de proces echitabil, care include şi faza executării, afectând în acest mod drepturi fundamentale ale cetăţeanului, respectiv dreptul la un proces echitabil şi dreptul de proprietate.