Decizia CCR nr. 317/2016Paragraful 7

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită Curţii pronunţarea unei decizii interpretative, prin care să constate că prevederile art. 301 din Codul penal privind conflictul de interese sunt constituţionale în măsura în care teza "cu care s-a aflat în raporturi de muncă" are înţelesul că funcţionarul în cauză a fost în raporturi de muncă cu persoana căreia, din postura de funcţionar, ulterior dobândită, îi creează un folos, sau că sensul raportului de muncă trebuie să fie unic, aşa încât funcţionarul în cauză a primit o retribuţie de la persoana pe care, fiind ulterior numită într-o funcţie publică, o recompensează cu un anumit folos. Se susţine că textul criticat nu întruneşte condiţiile de claritate, precizie şi previzibilitate prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Se arată că legiuitorul, prin introducerea în Codul penal a acestei infracţiuni, a urmărit sancţionarea funcţionarului care, în mod conştient şi deliberat, satisface interese personale prin îndeplinirea atribuţiilor publice, precum şi sancţionarea lipsei depunerii de către funcţionar a tuturor diligenţelor în vederea satisfacerii interesului public, acesta încercând să-şi satisfacă propriul interes sau pe cel al uneia dintre persoanele arătate în cuprinsul textului criticat, printre care şi persoana cu care s-a aflat în raport de muncă. Se susţine că prevederile art. 301 din Codul penal trebuie citite în felul următor: "funcţionarul care participă la luarea unei decizii prin care creează un folos unei persoane cu care s-a aflat într-un raport de muncă". Se mai arată că favorizarea este comisă cu titlu de retribuţie a unor servicii anterioare. Se face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 603 din 6 octombrie 2015 şi se arată că, în completarea acesteia, Curtea trebuie să se pronunţe cu privire la sintagma "cu care s-a aflat în raporturi de muncă". În acest din urmă sens, se susţine că funcţionarul care este subiect activ al infracţiunii trebuie să fi fost el însuşi parte a acelui raport de muncă şi nu să fi fost conducător al unei entităţi la care persoana, care acum este favorizată, este un simplu angajat.