Decizia CCR nr. 189/2016Paragraful 14

10. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. În susţinerea acestui punct de vedere precizează că obiectul unui proces derulat în temeiul legilor de restituire a dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate abuziv are ca punct de plecare o procedură prealabilă necontencioasă, dar obligatorie, impusă, iniţial, de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, iar în prezent, de prevederile Legii nr. 165/2013. Din acţiunile desfăşurate în cadrul procedurilor de restituire a imobilelor preluate abuziv, referitoare la valorificarea drepturilor de proprietate, rezultă că acestea au caracter civil, iar nu administrativ. Aşadar, competenţa materială a secţiei civile a tribunalului de a soluţiona asemenea litigii este determinată de natura reglementărilor naţionale aplicabile în acest domeniu, dar şi a celor internaţionale. Prin urmare, protecţia juridică a dreptului de proprietate prin atacarea în justiţie a deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013 nu ar putea fi asigurată decât de un tribunal care are plenitudinea jurisdicţiei. Aşadar, în măsura în care persoanele îndreptăţite dobândesc, în temeiul Legii nr. 10/2001 sau al Legii nr. 165/2013, drepturi civile patrimoniale, iar deciziile sau dispoziţiile privind imobilele restituite, în natură sau în echivalent, sunt acte juridice civile, este firesc ca asemenea litigii să fie soluţionate de completele civile, iar nu de cele de contencios administrativ. Mai arată că prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţie nu exclud posibilitatea exercitării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe alte căi decât cea a contenciosului administrativ, ci doar garantează un asemenea control şi îi delimitează sfera de aplicare.