Decizia CCR nr. 173/2016Paragraful 13

11. Având cuvântul pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul autorilor excepţiei susţine, în esenţă, că, până la apariţia Legii nr. 164/2014, Legea nr. 290/2003 şi normele sale metodologice de aplicare prevedeau un termen general de plată, de un an, şi un termen derogatoriu de la cel general, de 2 ani, care se aplica în măsura în care Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu avea disponibilităţi pentru efectuarea plăţilor. Ulterior, în anul 2013, Guvernul, prin ordonanţă de urgenţă, a impus o eşalonare a plăţii despăgubirilor, eşalonare care a fost declarată neconstituţională de Curte, prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, întrucât afecta dreptul de proprietate al beneficiarilor legii. Prin urmare, susţine că dispoziţiile Legii nr. 164/2014 sunt neconstituţionale, întrucât termenele excesive şi modalitatea netransparentă de soluţionare a cererilor contravin prevederilor constituţionale potrivit cărora dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate şi instituie o discriminare între beneficiarii acestei legi. Se mai arată că, până la apariţia Legii nr. 164/2014, dovada bunurilor abandonate se putea face cu înscrisuri şi martori, însă în temeiul Legii nr. 164/2014, dovada proprietăţilor abandonate se poate face doar cu înscrisuri şi, în mod excepţional, cu martori, fapt ce creează o discriminare între persoanele îndreptăţite la despăgubiri, în ceea ce priveşte regimul probator. În final, se arată că proiectul de lege a fost publicat pe pagina oficială de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la data de 2 octombrie 2014, ulterior adoptării sale de către Senat, încălcându-se astfel prevederile art. 31, art. 52 şi art. 53 din Constituţie, precum şi art. 7 şi 8 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.