Decizia CCR nr. 153/2016Paragraful 12

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care reglementează posibilitatea angajatorului de a concedia salariatul în cazul în care acesta din urmă este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condiţiile Codului de procedură penală, încalcă prevederile art. 23 alin. (11) , art. 41 şi art. 53 din Constituţie, întrucât nu prevăd că fapta pentru care a fost arestat angajatul trebuie să aibă legătură cu angajatorul şi nici nu reglementează posibilitatea reintegrării şi despăgubirii salariatului în cazul constatării nevinovăţiei sale. Astfel, a accepta ipoteza menţinerii deciziei de concediere a salariatului, chiar şi în situaţia când s-a constatat nevinovăţia acestuia sub aspect penal, aduce atingere dreptului la muncă, drept care presupune nu doar libertatea alegerii unui loc de muncă, dar şi garantarea păstrării acestuia, cu respectarea condiţiilor şi limitelor constituţionale.