DECIZIE 4607/2024Punctul 4

4. Apărările formulate de intimatul-pârât C.C. Intimatul-pârât C.C. a formulat întâmpinare și a depus note scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În esență, arată intimatul-pârât că avizul CL a fost unul favorabil, cu privire la Proiectul de instrucțiuni existând o serie de observații și propuneri ce au fost luate în considerare la adoptarea formei finale. Faptul că, ulterior emiterii avizului de către CL, a survenit o modificare a variantei inițial transmise nu echivalează cu lipsa obținerii acestuia și nici nu ar fi făcut obligatorie o nouă solicitare de obținere a avizului, astfel cum, în mod corect, a apreciat și Curtea de Apel B. Relevă intimatul-pârât că observațiile și propunerile primite de la CL au constat în chestiuni de formă, iar nu de fond, chiar în aviz CL menționând că „nu se poate pronunța asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate“. În al doilea rând, arată că este criticată de către recurenta-reclamantă modalitatea în care Proiectul de instrucțiuni a fost afișat spre consultare publică, precum și aprecierea instanței de fond cu privire la sancțiunea ce poate interveni în cazul nerespectării termenelor prevăzute de Legea nr. 52/2003, respectiv necondiționarea nulității de demonstrarea unei vătămări concrete. Or, astfel cum a fost argumentat și în faza de fond a prezentului litigiu, procedura consultării publice pentru adoptarea Ordinului nr. 1.037/2019 a fost parcursă în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, C.C. îndeplinindu-și obligația de a publica anunțul referitor la Proiectul de instrucțiuni privind individualizarea sancțiunilor pe site-ul propriu, iar, până la intrarea în vigoare, la data de 18 decembrie 2019, au fost parcurse toate etapele consultării publice conform dispozițiilor legale. Sub acest aspect, intimatul-pârât conchide în sensul că legislația în vigoare nu obligă autoritatea emitentă a actului normativ ca, ulterior efectuării de modificări, să reia procedura de consultare publică cu privire la forma astfel modificată, iar faptul că pct. 9 ce se regăsea în forma instrucțiunilor supuse dezbaterii publice nu cuprindea lit. f) , ce se regăsește în forma intrată în vigoare a instrucțiunilor, nu este de natură a concluziona în sensul ca nu a fost respectată procedura ce reglementează etapa de consultare publică. Deosebit, intimatul-pârât C.C. susține că prin instrucțiuni a reglementat aspecte privind cifra de afaceri/veniturile asimilate cifrei de afaceri atât în cazul concentrărilor economice, cât și pentru situația individualizării sancțiunilor, nefiind vorba de vreun interes al autorității în ceea ce privește o sancționare mai aspră a societăților de leasing financiar. Rațiunea introducerii prevederii de la pct. 9 lit. f) a fost aceea de a acoperi toate situațiile viitoare din practică ori eventuale modificări ale situațiilor existente, prevederea în discuție fiind statuată în directă legătură cu reglementările sectoriale. În acest context, Consiliul Concurenței a apreciat cadrul legal actual ca fiind clar, iar criticile formulate cu privire la instrucțiuni, constând în aceea că dispozițiile conținute nu îndeplinesc rigorile de calitate a actelor normative, nefiind clare și predictibile, nu pot fi primite. Referitor la aplicarea greșită a principiului neretroactivității legii, intimatul-pârât a arătat că, în speță, nici nu se putea pune problema neretroactivității sau a unei legi mai favorabile, întrucât, anterior adoptării reglementării în cauză, nu existau norme legale care să prevadă în mod detaliat veniturile ce sunt avute în vedere în scopul aplicării amenzii pentru instituțiile de credit și alte instituții financiare, iar noțiunea de „cifră de afaceri“ nu era aplicabilă altor instituții financiare (precum societățile de leasing financiar), neregăsindu-se în cadrul normelor contabile aplicabile acestui tip de societăți, motiv pentru care a și fost necesară stabilirea veniturilor la care se aplică amenda. ...