Decizia ÎCCJ nr. 33/2024 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a procesului 10. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale cu nr. 23.382/3/2022, reclamantul X a chemat-o în judecată pe pârâta Y S.A., solicitând: să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. xxxx din 8 august 2022, emisă de pârâtă, prin care s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă; să se dispună calificarea acestei decizii ca fiind, în realitate, notificare de preaviz; să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. yyyy din 5 septembrie 2022, emisă de pârâtă, prin care s-a dispus încetarea aceluiași contract de muncă; să se dispună repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, în temeiul art. 80 alin. (2) din Codul muncii; să se dispună obligarea la plata drepturilor salariale și a celor conexe din momentul desfacerii contractului de muncă și până la momentul reintegrării; obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 lei și la plata cheltuielilor de judecată. ... 11. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că decizia atacată nu cuprinde motivul real al concedierii, în realitate existând un alt motiv pentru care a fost concediat, de aceea decizia este lovită de nulitate, neîndeplinind prevederile art. 65 alin. (2) din Codul muncii. ... 12. Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. ... 13. În motivarea întâmpinării, pârâta a susținut că decizia de concediere din data de 8 august 2022 a respectat prevederile art. 65 alin. (2) din Codul muncii. Desființarea locului de muncă este efectivă și, de asemenea, are la bază o cauză reală și serioasă. În decizia de concediere se prevăd exact motivele ce stau la baza concedierii, așa cum însuși reclamantul le identifică și le recunoaște în cererea de chemare în judecată, numindu-le „motive nereale“. ... 14. Prin Sentința civilă nr. 743 din 14 februarie 2023, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte cererea de chemare în judecată, a anulat deciziile nr. xxxx din 8 august 2022 și nr. yyyy din 5 septembrie 2022, emise de pârâtă; a dispus reintegrarea reclamantului în funcția și postul deținute anterior concedierii și a obligat pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii și până la efectiva reintegrare, având în vedere durata determinată a contractului individual de muncă (1 aprilie 2023). Prin aceeași sentință, s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale și s-a luat act de precizarea reclamantului în sensul solicitării cheltuielilor de judecată pe cale separată. ... 15. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că pârâta nu a respectat termenul de preaviz, astfel încât măsura concedierii și decizia de concediere sunt nelegale. Comunicarea termenului de preaviz a avut loc la data comunicării deciziei nr. xxxx din 8 august 2022, adică în data de 8 august 2022. Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, această dată nu intră în calculul celor 20 de zile lucrătoare ale termenului de preaviz. ... 16. De asemenea, tribunalul a avut în vedere că, potrivit art. 139 alin. (1) din Codul muncii, ziua de 15 august 2022 a fost zi de sărbătoare legală. ... 17. Având în vedere calculul pe zile libere al termenului de preaviz de 20 de zile lucrătoare, acesta a început să curgă pe data de 9 august 2022 și s-a împlinit pe data de 7 septembrie 2022. ... 18. Or, potrivit deciziei nr. yyyy din 5 septembrie 2022, angajatorul a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului la data de 6 septembrie 2022, cu nerespectarea termenului de preaviz. ... 19. Conform Deciziei nr. 8 din 8 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 24 februarie 2015 (Decizia nr. 8 din 8 decembrie 2014): „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 78 din Codul muncii cu referire la art. 75 alin. (1) din același cod, neacordarea preavizului cu durata minimă prevăzută de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat, respectiv cu durata cuprinsă în contractele colective sau individuale de muncă, dacă aceasta este mai favorabilă angajatului, atrage nulitatea absolută a măsurii de concediere și a deciziei de concediere“, această decizie fiind obligatorie, potrivit prevederilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. ... 20. Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile. ... 21. Apelantul-reclamant a solicitat admiterea apelului, anularea în tot a sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. ... 22. În motivarea apelului, a susținut că instanța de fond s-a pronunțat asupra unei chestiuni de drept cu care nu a fost învestită de niciuna dintre părți și pe care nu a invocat-o din oficiu, nefiind pusă în discuția contradictorie a părților, astfel încât s-au încălcat dispozițiile art. 14, art. 22 alin. (6) și ale art. 222 din Codul de procedură civilă, art. 24 din Constituția României și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția). Menționează că, deși soluția asupra nulității concedierii este una corectă, în sensul că nu s-au respectat cele 20 de zile lucrătoare, calculate pe zile libere, temeiul nu este art. 184 din Codul de procedură civilă, așa cum indică instanța, ci art. 2.551 coroborat cu art. 2.553 din Codul civil, legea generală care se aplică, conform art. 278 alin. (1) din Codul muncii. Cum această soluție a fost dată cu încălcarea normelor de procedură invocate, deși îi este favorabilă, consideră că este îndreptățit să formuleze apel pentru a corecta neregularitățile procedurale de la momentul soluționării cauzei. ... 23. Întrucât există mai multe motive de nulitate absolută a deciziilor de concediere atacate, instanța trebuia să se pronunțe în ordinea priorității, respectiv mai întâi asupra nulității absolute prevăzute de art. 60 alin. (1) lit. a) și b) din Codul muncii, deoarece la data restructurării postului angajatul se afla în concediu medical, fiind infestat cu COVID-19, fiind și carantinat până la vindecare. ... 24. În aceste condiții, a apreciat că instanța trebuia să constate nulitatea absolută a deciziei nr. xxxx din 8 august 2022, deoarece aceasta prevedea în cuprinsul ei că se restructurează postul la 1 august 2022, când contractul individual de muncă al contestatorului era suspendat de drept, fiind carantinat și în concediu medical. ... 25. Nerespectarea termenului de preaviz ține de nulitatea celei de-a doua decizii, nr. yyyy din 5 septembrie 2022, emisă de societate la finalul perioadei de preaviz. Dacă instanța respecta ordinea soluționării nulităților, atunci anula mai întâi decizia emisă în data de 8 august 2022 și, implicit, se anula și următoarea decizie emisă în data de 5 septembrie 2022, act subsecvent încheiat ulterior primului act anulat, chiar fără să mai fie nevoie de calculul preavizului. ... 26. Apelanta-pârâtă a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate cu privire la soluția dată pentru capetele de cerere 1-5, cu consecința respingerii acestora ca neîntemeiate și a menținerii soluției primei instanțe cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale. ... 27. În motivarea apelului, pârâta a arătat că, în ceea ce privește concluzia nerespectării termenului de preaviz de minimum 20 de zile lucrătoare, respectiv a aplicabilității în speța de față a dispozițiilor art. 75 alin. (1) și ale art. 78 din Codul muncii, instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile Codului muncii, Codului de procedură civilă, ale Codului civil, precum și ale unui recurs în interesul legii. Mai mult, instanța de fond, deși nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, a reținut în mod nelegal că și „măsura concedierii este nelegală“, nu doar decizia de concediere pe care a anulat-o, întrucât nu s-ar fi respectat termenul de preaviz. ... 28. Decizia în discuție a fost comunicată reclamantului-intimat, așa cum rezultă din însăși semnătura de primire, la data de 8 august 2020, dată de la care, potrivit dispozițiilor art. 77 din Codul muncii, începe să curgă și termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare acordat în respectul dispozițiilor contractului de muncă. De asemenea, la calculul zilelor de preaviz a ținut cont de ziua liberă (nelucrătoare) acordată prin lege pentru ziua de 15 august 2022, astfel încât termenul de preaviz se împlinea la data de 5 septembrie 2022. De aceea, apreciază că prin decizia administrativă nr. yyyy din 5 septembrie 2022 în mod corect a calculat că încetarea contractului de muncă a avut loc efectiv la data de 6 septembrie 2022. ... 29. Apelanta-pârâtă a susținut și că, în mod eronat, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 278 alin. (1) din Codul muncii, respectiv ale art. 181 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În primul rând, având în vedere dispozițiile art. 77 din Codul muncii, în ceea ce privește modalitatea de calcul al termenului de preaviz nu este necesară aplicarea dispozițiilor art. 278 din Codul muncii, orice alte dispoziții ale legislației civile fiind, în acest context, incompatibile cu specificul raporturilor de muncă. ... 30. Termenul de preaviz aferent concedierii în baza art. 65 din Codul muncii este o măsură de protecție a angajatului afectat de măsura concedierii, legiuitorul prevăzând în mod expres faptul că este vorba de 20 de zile lucrătoare (art. 75 din Codul muncii) și se calculează de la data comunicării acestuia (art. 77 din Codul muncii), fiind evident că se vor lua în calcul atât ziua comunicării, cât și ziua în care se împlinește termenul de preaviz, ca zile lucrătoare, fără nicio altă derogare. ... 31. În concluzie, apreciază că instanța de fond era obligată ca, în verificarea îndeplinirii cerinței de legalitate prevăzute de art. 78 raportat la art. 75 alin. (1) din Codul muncii, să stabilească dacă durata acestui drept a fost respectată, iar reclamantul-intimat a beneficiat de 20 de zile lucrătoare în perioada cuprinsă între data notificării (8 august 2022) și data încetării contractului (6 septembrie 2022), ceea ce s-a și întâmplat, cu tot cu respectarea zilei nelucrătoare din data de 15 august 2022. ... 32. În ședința publică din 17 octombrie 2023, cauza a fost repusă pe rol în vederea punerii în discuția părților a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 și art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept vizând modul de calcul al termenului de preaviz și interpretarea dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Codul muncii. ... 33. Prin încheierea pronunțată la 12 decembrie 2023, sesizarea a fost considerată admisibilă și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății. ... ...