Decizia ÎCCJ nr. 6/2024 (RIL)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum și dispozițiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reține următoarele: X.1. Asupra admisibilității recursului în interesul legii 38. Conform dispozițiilor art. 515 din Codul de procedură civilă: „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii.“ ... 39. Din cuprinsul textului de lege citat rezultă patru condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca recursul în interesul legii să fie admisibil, și anume: să aibă ca obiect o problemă de drept; această problemă de drept să fi fost dezlegată diferit de către instanțele judecătorești; dovada soluționării diferite să se facă prin hotărâri judecătorești definitive; hotărârile judecătorești să fie anexate sesizării. ... 40. Sesizarea trebuie să aibă ca obiect o problemă de drept, iar aceasta trebuie să fie una reală și să fie generată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege. ... 41. Norma de drept analizată trebuie să fie lacunară, neclară sau necorelată cu alte dispoziții legale și, din acest motiv, să existe posibilitatea de a fi interpretată diferit în jurisprudență. Înțelesul unei astfel de norme urmează să fie stabilit prin procedura recursului în interesul legii. ... 42. Din acest punct de vedere, din actul de sesizare rezultă faptul că problema de drept soluționată diferit de instanțele judecătorești vizează timbrarea acțiunilor în contencios administrativ, întemeiate în drept pe prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, prin care se solicită repararea prejudiciului cauzat reclamanților prin punerea în aplicare a unor ordonanțe de urgență ale Guvernului apreciate ca fiind neconstituționale. ... 43. Obiectul sesizării îl reprezintă o veritabilă problemă de drept generată de interpretarea diferită pe care instanțele de judecată au dat-o în privința timbrajului acestor acțiuni, astfel că această condiție de admisibilitate a recursului în interesul legii este îndeplinită. ... 44. Problema de drept ce face obiectul sesizării a fost dezlegată neunitar de către instanțele judecătorești. Din cuprinsul încheierilor de ședință anexate actului de sesizare rezultă că instanțele au interpretat diferit textele de lege ce formează obiectul sesizării, cu consecința pronunțării unor soluții diferite asupra aceleiași probleme de drept. ... 45. În concret s-au conturat trei orientări jurisprudențiale diferite, nominalizate în capitolul IV al prezentei decizii, care justifică necesitatea pronunțării unei decizii menite să asigure unitatea de jurisprudență. ... 46. Condiția dovedirii soluționării diferite a problemei de drept este îndeplinită, întrucât actul de sesizare este însoțit de încheieri de ședință relevante pentru problema de drept dedusă interpretării. ... ... X.2. Asupra fondului recursului în interesul legii 47. Dezlegarea problemei de drept ce face obiectul sesizării presupune mai multe paliere de analiză juridică. ... 48. Prima chestiune ce trebuie clarificată este aceea a naturii litigiilor ce au stat la baza formulării sesizării de către Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia. ... 49. În cauzele analizate, sindicatele și asociațiile (în calitate de organisme sociale interesate) au învestit instanțele de contencios administrativ cu acțiuni prin care, în numele și pentru salariații/funcționarii publici din aparatul de specialitate al primarului (membri ai sindicatelor), primarilor și viceprimarilor (membri ai asociațiilor), în baza prevederilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, au solicitat obligarea Guvernului României și a Ministerului Finanțelor la plata despăgubirilor pentru prejudiciul patrimonial cauzat fiecăreia dintre persoanele în numele căreia au acționat. Reclamanții au arătat faptul că prejudiciul invocat a fost determinat de aplicarea succesivă a dispozițiilor art. I pct. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, prin care, în perioada 2020-2023, indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică și funcțiile asimilate acestora, reglementate în anexa nr. IX din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), au fost menținute la nivelul aferent lunii decembrie 2019. ... 50. Art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă transpunerea, în plan legislativ, a principiului consacrat în art. 126 alin. (6) teza finală din Constituția României, potrivit căruia instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale. ... 51. În temeiul dispozițiilor constituționale și legale mai sus arătate, titularii cererilor de chemare în judecată adresate instanțelor de contencios administrativ au solicitat repararea prejudiciilor cauzate prin ordonanțele apreciate ca fiind neconstituționale. Despăgubirile cerute de aceștia reprezentau diferențele dintre indemnizațiile/salariile efectiv plătite reclamanților în baza unor raporturi de serviciu (în situația funcționarilor publici), raporturi de muncă tipice (în cazul salariaților) sau raporturi de muncă sui generis (în situația primarilor și viceprimarilor) și cele pretins a fi cuvenite în situația în care nu s-ar fi procedat la aplicarea actelor normative care au plafonat succesiv nivelul indemnizațiilor lunare la nivelul anului 2019. ... 52. Opțiunea reclamanților nu a fost aceea de a antrena răspunderea patrimonială a unității administrativ-teritoriale/structurii funcționale cu care aveau raporturile juridice anterior prezentate, ci de a angaja răspunderea civilă delictuală a celor două autorități ale administrației publice centrale, respectiv Guvernul României și Ministerul Finanțelor. ... 53. În concluzie, față de obiectul și cauza acestor acțiuni, stabilită de reclamanți în aplicarea principiului disponibilității, consacrat de art. 9 și art. 22 alin. (6) din Codul de procedură civilă, se poate aprecia că instanțele de judecată nu au fost învestite cu soluționarea unor conflicte de muncă (în sensul definiției legale date prin art. 1 pct. 24 din Legea nr. 367/2022), de natură să atragă incidența unei scutiri legale de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 270 din Codul muncii și art. 182 din Legea nr. 367/2022, după cum s-a arătat în prima orientare de jurisprudență. ... 54. Ipotezele recursului în interesul legii de față sunt diferite de cele care au stat la baza pronunțării Deciziei nr. 16 din 26 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 9 februarie 2017, situație în raport cu care nu ne aflăm în prezența unor conflicte de muncă. De altfel, nici decizia anterior arătată nu absolutizează în privința calificării tuturor litigiilor rezultate din derularea raporturilor de muncă sui generis ale primarilor și viceprimarilor, ci admite posibilitatea ca, în temeiul unor norme speciale, aceste raporturi juridice să aibă o altă natură juridică și să aparțină unei alte ramuri de drept, cu consecința supunerii litigiilor apărute între părți competenței de soluționare a altor instanțe (de exemplu, de contencios administrativ), aceasta din urmă fiind și situația raporturilor juridice deduse judecății în cauzele vizate de prezentul recurs în interesul legii. ... 55. În consecință, sub aspectul timbrajului acestor cereri, devin incidente dispozițiile art. 16 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, care prevăd obligativitatea timbrării cererilor cu caracter patrimonial formulate în materia contenciosului administrativ, prin care se solicită repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ cu 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 lei. ... 56. A doua chestiune ce trebuie dezbătută în cadrul recursului în interesul legii de față este aceea a modalității în care se realizează timbrarea acestor acțiuni judiciare. ... 57. În cea de-a doua orientare jurisprudențială se apreciază că taxa judiciară de timbru reglementată de dispoziția normativă mai sus arătată este datorată de fiecare reclamant în parte, pretins prejudiciat prin ordonanțele de urgență ale Guvernului considerate ca fiind neconstituționale. În argumentarea acestei opinii juridice se susține că în cererile de chemare în judecată cu care instanțele de contencios administrativ au fost învestite nu se află în discuție un drept comun ori drepturi și obligații având aceeași cauză sau aflate într-o strânsă legătură, cu implicații asupra chestiunii solidarității obligației de plată a taxei judiciare de timbru. Altfel spus, litisconsorțiul activ din cadrul acestor cereri este doar aparent, eventual facultativ, fiind vorba despre cereri care au fost alăturate pentru a facilita și simplifica sarcinile de administrare a procesului, inclusiv sub aspectul taxelor judiciare de timbru aflate în sarcina părților reclamante. ... 58. În cea de-a treia orientare jurisprudențială se consideră că taxa judiciară de timbru impusă de dispozițiile art. 16 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, datorată pentru cererile de chemare în judecată, este unică, respectiv de 10% din valoarea totală a pretențiilor, dar nu mai mult de 300 lei, iar această taxă este datorată în solidar de către reclamanții din acțiunea unică și colectivă. În motivarea acestei soluții se arată că se valorifică litisconsorțiul activ determinat de un drept comun și de o cauză unică, după cum permit prevederile art. 35 din actul normativ anterior precizat. ... 59. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii constată că interpretarea realizată în această din urmă orientare jurisprudențială nu poate fi primită, în cauzele care fac obiectul recursului în interesul legii, taxa judiciară de timbru stabilită conform prevederilor art. 16 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nefiind datorată în solidar de către reclamanți, deoarece art. 35 din aceeași reglementare normativă nu este aplicabil. ... 60. Coparticiparea procesuală, reglementată de dispozițiile art. 59 din Codul de procedură civilă, presupune faptul că mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură. ... 61. Prevederile art. 35 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 instituie solidaritatea în privința obligației de plată a taxei judiciare de timbru, în situația acțiunii conjugate a mai multor persoane, având ca temei fie un raport juridic de drept subiectiv plural (în care există aspecte de solidaritate și indivizibilitate activă), fie o comunitate de obiect sau de cauză ori o strânsă legătură între drepturile și obligațiile părților care figurează plural pe aceeași poziție procesuală. ... 62. Ca atare, pentru a se stabili strânsa legătură între pretențiile formulate de către reclamanți ar trebui să se demonstreze în cauză existența litisconsorțiului procesual activ. ... 63. În litigiile analizate, obligația solidară de achitare a unei taxe judiciare de timbru unice implică verificarea strânsei legături între drepturile aferente creanței de despăgubire deduse judecății, în condițiile în care este vorba despre un raport juridic diferit între fiecare funcționar public/demnitar/salariat și autoritatea publică în cadrul căreia își desfășoară activitatea. ... 64. Însă, în situația în care între obligațiile a căror valorificare se urmărește nu există nici indivizibilitate și nici solidaritate, raporturile juridice sunt legate distinct între pârât și fiecare dintre reclamanți, așa că, sub aspect procesual, există o pluralitate de acțiuni cu obiecte juridice proprii. ... 65. În spețele aflate în analiză, pretinsa faptă ilicită generatoare de prejudiciu și legătura de cauzalitate sunt unice. Cu toate acestea, prejudiciul s-a produs în mod diferit în patrimoniul fiecărui reclamant. În alți termeni, se poate afirma că, în situația în care sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ trebuie să analizeze, în cazul fiecărui reclamant în parte, chestiunile ce vizează existența și întinderea prejudiciului. ... 66. Ca atare, o astfel de acțiune judiciară are ca obiect o multitudine de obligații de despăgubire, iar cuantumul creanțelor care constituie obiect al obligațiilor și, respectiv, sumele plătite sunt diferite în raport cu situația fiecărei persoane care pretinde cauzarea prejudiciului patrimonial prin aplicarea ordonanțelor de urgență ale Guvernului, a căror neconstituționalitate este invocată. ... 67. Un argument suplimentar în sprijinul acestei interpretări juridice îl reprezintă chiar algoritmul legal prevăzut prin art. 16 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. În concret, pentru calcularea taxei judiciare de timbru este necesar să se identifice pretenția bănească avută de fiecare reclamant, deoarece norma în discuție instituie un sistem de stabilire a taxei de timbru mixt, respectiv de taxare procentuală și de taxă în sumă fixă. În prima etapă, taxa judiciară de timbru se calculează prin aplicarea unui procent de 10% asupra valorii despăgubirii pretinse, iar în cea de-a doua etapă, în cazul în care, prin aplicarea taxei procentuale, se depășește suma de 300 lei, cuantumul taxei să fie stabilit în sumă fixă, indiferent de valoarea pretențiilor. Așadar, pentru valori ale pretențiilor superioare sumei de 3.000 lei, cuantumul taxei de timbru va fi de 300 lei. Este posibil, însă, ca, în raport cu pretenția concretă a fiecărui reclamant în parte, să existe și situații în care taxa de timbru să fie stabilită prin aplicarea cotei fixe de 10%. ... 68. Prin urmare, în contextul în care dispoziția normativă în discuție obligă la stabilirea taxei judiciare de timbru prin raportare la valoarea pretențiilor, fiecare reclamant are obligația legală de a preciza cuantumul pretențiilor sale. ... 69. Pe cale de consecință, nu se poate stabili o taxă judiciară de timbru unică de 300 lei, în considerarea valorii însumate a tuturor pretențiilor formulate de reclamanți. Nu prezintă relevanță împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost introdusă de către organizații sindicale sau asociații - organisme sociale interesate, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, întrucât pretențiile fiecărui reclamant sunt proprii, iar prejudiciul patrimonial a cărei reparare se solicită de către membrii de sindicat sau de către membrii asociației s-a produs în patrimoniul persoanelor fizice, iar nu în patrimoniul organizației sindicale sau al asociației care a formulat acțiunea. ... 70. Desigur, cererile de chemare în judecată au fost astfel configurate pentru a facilita accesul la justiție prin valorificarea legitimării procesuale active extraordinare a persoanelor juridice, cărora legea le conferă dreptul de a sesiza instanța de contencios administrativ pentru apărarea drepturilor și intereselor membrilor săi. Organizațiile sindicale sau asociațiile nu sunt parte în raportul juridic de drept substanțial dedus judecății, deoarece prejudiciul nu s-a produs în patrimoniul lor, ci în patrimoniul fiecărei persoane fizice membră a acestora. ... 71. Pentru toate aceste considerente, ... ... ...