Decizia ÎCCJ nr. 13/2024 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a procesului 11. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța - Secția civilă, la data de 6 aprilie 2021, cu nr. 9.306/212/2021, reclamantul X a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Y BANK ROMÂNIA - S.A., ca prin hotărârea ce va pronunța: – să constate caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 5.2 din contractul de credit pentru nevoi personale din data de 5 septembrie 2008, garantat cu ipotecă; ... – să oblige pârâta la eliminarea acestor clauze; ... – să oblige pârâta la restituirea sumelor achitate în baza acestor clauze, actualizate cu dobânda legală calculată de la data achitării fiecărei sume și până la data restituirii efective; ... – să dispună stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-RON la valoarea de la data încheierii contractului și efectuarea plăților la cursul valutar de la data încheierii acestuia, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării sale. ... ... 12. Prin Sentința civilă nr. 9.894 din 10 septembrie 2021, Judecătoria Constanța - Secția civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată, a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 5.2, în întregul său, a anulat această clauză ca fiind abuzivă, a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumelor de bani încasate în baza clauzei anulate, precum și la plata către reclamant a dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor de bani încasate în baza clauzelor constatate și anulate ca fiind abuzive, pe măsura încasării lor, de la data încasării și până la data restituirii integrale a sumelor încasate în mod abuziv. A respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată. ... 13. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prevederile art. 5.2 din contractul de credit nu sunt clare, fără echivoc, ci permit pârâtei să modifice discreționar rata dobânzii curente pentru motive necunoscute de reclamant, care scapă aprecierii acestuia și eventualului control al instanței, contrar principiului bunei-credințe, și creând un vădit dezechilibru contractual, reprezentând astfel o clauză abuzivă în sensul dispozițiilor art. 1 lit. a) din anexa la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 193/2000). ... 14. Referitor la pretinsa clauză de risc valutar și la solicitarea de stabilizare a cursului de schimb a reținut că nu există o normă națională care să permită înlocuirea clauzei care prevede efectuarea plăților în moneda în care a fost acordat creditul cu o dispoziție supletivă de drept național și care să aibă conținutul dorit de reclamant. Față de stadiul actual al jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene și al legislației naționale, chiar și în situația în care s-ar fi constatat caracterul abuziv al clauzei de risc valutar, modificarea dorită de reclamant nu ar putea fi realizată prin intermediul instanței, ci doar pe calea negocierii între cele două părți contractuale. ... 15. Cu privire la solicitarea reclamantului de aplicare a teoriei impreviziunii, instanța a reținut că, în niciun caz, nu s-ar putea aplica teoria impreviziunii în modalitatea solicitată, respectiv stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului, care să fie valabil pe toată perioada derulării sale. Aceasta întrucât teoria impreviziunii are scopul de a reajusta drepturile și obligațiile părților, întinderea acestora. Or, prin modul de formulare a acestui capăt de cerere nu se tinde spre un astfel de scop, ci spre dezechilibrarea contractului în defavoarea pârâtei, deși nicio dispoziție legală sau o clauză contractuală nu o legitimează în acest sens. Instanța de fond a concluzionat că riscul valutar nu este rezultatul unui abuz comis de bancă, ci rezultatul evoluției pe piață a monedei creditului. ... 16. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate și, în consecință, stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-RON la valoarea de la data încheierii contractului de credit pentru nevoi personale din 5 septembrie 2008, precum și efectuarea plăților la cursul valutar de la data încheierii acestui contract, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, cu cheltuieli de judecată. ... 17. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat, arătând că regula generală aplicabilă în materia împrumutului de consumație este înscrisă în art. 1584 din Codul civil din 1864 (drept comun aplicabil contractelor de credit, pe lângă legislația specială). Situația din cauză nu justifică aplicarea teoriei impreviziunii pentru exonerarea împrumutatului de la respectarea clauzei de risc valutar, având în vedere că obligația de restituire a creditului în moneda în care a fost acordat este justă și conformă cu dispozițiile legale aflate în vigoare atât la data încheierii contractului, cât și la data sesizării instanței cu cauza de față. ... 18. Din acest punct de vedere, solicitarea de înghețare a cursului de schimb valutar este nelegală și inechitabilă, împrumutatul urmărind transformarea unui credit acordat în monedă străină într-un credit în lei, dar și transferarea întregului risc valutar în sarcina băncii. Or, conform dispozițiilor art. 969 din Codul civil din 1864, contractul valabil încheiat între părți are putere de lege, neputând fi modificat de instanță în funcție doar de voința uneia dintre părți. ... 19. Prin Decizia civilă nr. 228 din 10 februarie 2022, Tribunalul Constanța - Secția a II-a civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul. ... 20. Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelantul-reclamant, susținând că, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor impreviziunii, această cerere trebuie soluționată prin raportare la considerentele reținute în cuprinsul Deciziei Curții Constituționale nr. 623 din 25 octombrie 2016, că instanța de apel ar fi trebuit să analizeze și să aprecieze asupra a două aspecte: pe de-o parte, dacă evenimentul survenit ulterior încheierii contractului, ce a determinat această creștere, nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privința amplorii și efectelor sale; pe de altă parte, dacă această creștere face excesiv de oneroasă executarea obligațiilor consumatorului. În acest sens, a redat cele reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 415 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 12 septembrie 2018 (Decizia Curții Constituționale nr. 415 din 19 iunie 2018). ... 21. În ședința publică din 14 decembrie 2022, instanța de recurs a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, față de dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, din perspectiva încadrării acțiunii în materia protecției consumatorilor. ... 22. Recurentul-reclamant a depuse note scrise, solicitând respingerea excepției inadmisibilității. A arătat că a formulat apel și, ulterior, recurs numai împotriva soluției de respingere a capătului de cerere privind înghețarea (stabilizarea) cursului de schimb valutar la valoarea de la data încheierii contractului și efectuarea plăților la cursul de la acea dată. A susținut că acest capăt de cerere nu se încadrează în materia protecției consumatorilor, ci se întemeiază pe dispozițiile Codului civil. ... 23. Prin Încheierea din 5 aprilie 2023, curtea a pus în discuție sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind admisibilitatea recursului, citând părțile în vederea formulării unui punct de vedere. Acestea nu au răspuns solicitării instanței. ... 24. Prin Încheierea de ședință din 29 iunie 2023, sesizarea a fost considerată admisibilă și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății. ... ...