Decizia CCR nr. 424/2015Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 436 alin. (1) din Codul de procedură penală creează discriminare între procuror, inculpat, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, pe de o parte, şi restul persoanelor interesate să formuleze cerere de recurs în casaţie, pe de altă parte, întrucât oferă acest drept numai celor dintâi. Se susţine că, pentru acest motiv, textul criticat încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv al persoanelor care nu au calitate procesuală de a promova recurs în casaţie, fiind contrar dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentală şi art. 6 şi 13 din Convenţie. Se observă, totodată, că, şi în situaţia în care dispoziţiile art. 436 alin. (1) din Codul de procedură penală ar reglementa acest drept şi pentru alte persoane decât cele exhaustiv enumerate în ipoteza normei, iniţierea căii de atac vizate nu ar fi posibilă, întrucât în urma abrogării, prin prevederile art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013, a punctelor 2-6, 9, 10, 13 şi 14 ale art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală, singurele motive de recurs în casaţie au rămas cele specifice ipotezei în care procurorul sau inculpatul promovează acest recurs. Se arată că, pentru aceste motive, şi prevederile art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 contravin normelor constituţionale şi celor europene invocate.