Decizia CCR nr. 391/2015Paragraful 9

7. Se arată că soluţia legislativă criticată nu poate fi asimilată unei restrângeri a dreptului chiriaşului, în sensul art. 53 din Constituţie, în condiţiile în care dreptul material al acestuia de a obţine în integralitate despăgubirile pentru prejudiciile aduse imobilului subzistă în integralitate. Faptul că statul şi-a asumat, în locul proprietarului - ca o măsură de reparaţie suplimentară în cazul imobilelor preluate fără titlu, obligaţia de a plăti despăgubirile chiriaşului, nu aduce atingere substanţei dreptului acestuia din urmă de a obţine despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilului. O astfel de situaţie ar putea fi asimilată unei restrângeri a dreptului doar în situaţia în care, datorită noilor condiţii, calea de recuperare a acestei creanţe ar fi mai restrictivă, mai anevoioasă sau incertă. Or, niciuna dintre aceste condiţii nu este îndeplinită în cauză. Dimpotrivă, debitorul chiriaş se poate îndrepta, în condiţiile legii criticate, împotriva unei creditor mult mai sigur din punct de vedere al solvabilităţii sale, întotdeauna certă faţă de o solvabilitate incertă a fostului proprietar. Mai mult, această opţiune este mai favorabilă chiriaşului şi din punct de vedere al executării silite a creanţei sale.