Decizia CCR nr. 391/2015Paragraful 26

22. Aşadar, este adevărat că toţi chiriaşii beneficiază de dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de locuinţă prin îmbunătăţirile necesare şi utile, însă acest drept se valorifică şi se exercită într-un anumit cadru legal, care poate cunoaşte anumite transformări inerente de la o perioadă la alta. Este opţiunea legiuitorului de a configura şi structura acest cadru, iar introducerea acţiunii în despăgubire într-un anume moment temporal nu plasează de iure titularii acesteia în aceeaşi situaţie cu alte persoane care au introdus acţiunea la o altă dată. Valorificarea dreptului se modulează şi se realizează în raport cu legislaţia care o guvernează. În speţă, Curtea constată că textul criticat stabileşte obligaţia suportării despăgubirilor fie în sarcina proprietarului bunului imobil retrocedat, fie a statului, în funcţie de criteriul modului de preluare a acestuia (cu/fără titlu), acest cadru legislativ fiind un motiv suficient pentru a plasa persoanele care îşi valorifică dreptul în limitele temporale ale acestuia într-o situaţie diferită faţă de cei care au acţionat într-un cadru legislativ anterior sau posterior acestuia. Apreciind ab initio faptul că un atare cadru legislativ pune chiriaşii într-o situaţie diferită, neputându-se, aşadar, face comparaţii cu situaţia celor care şi-au valorificat sau îşi valorifică dreptul într-un alt context legislativ, rezultă că tratamentul juridic aplicat de legiuitor poate fi diferit.