Decizia CCR nr. 326/2015Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că este încălcat principiul neretroactivităţii legii civile în cazul aplicării dispoziţiilor Legii nr. 165/2013 asupra cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată la data apariţiei acestui act normativ. În opinia acestora, noile dispoziţii de lege afectează şi dreptul de proprietate privată, întrucât, prin aplicarea art. 1 alin. (3) , art. 3 pct. 7 şi art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, singura măsură reparatorie pe care o pot obţine cesionarii de drepturi este compensarea prin puncte şi plafonarea acordării de despăgubiri la valoarea proprietăţilor imobiliare stabilite la nivelul grilei notariale corespunzătoare anului 2013, în limita a 15% din valoarea astfel calculată a bunului, pentru restul de 85% statul rămânând proprietar printr-o nouă preluare abuzivă. Inechitatea creată este evidentă prin comparaţie cu modalitatea prevăzută de legile anterioare pentru acordarea despăgubirilor în situaţii similare, respectiv cuantumul integral, neplafonat, calculat la valoarea de piaţă a imobilului. Mai mult, legea nouă nu prevede nicio posibilitate de indexare a valorii imobilului în conformitate cu fluctuaţia preţurilor pieţei imobiliare, iar pentru valorificarea dreptului de proprietate, titularii punctelor trebuie să participe la licitaţiile de scoatere la vânzare a unor bunuri aflate în domeniul public sau privat al statului, cu toate că Regulamentul de organizare a acestor licitaţii se va adopta abia după data de 1 iulie 2015. Discriminarea creată are la bază un element pur aleatoriu, şi anume celeritatea procedurilor administrative şi/sau judiciare derulate în fiecare caz de reparaţie, consecinţa constând în tratamentul juridic diferit, înainte şi după apariţia Legii nr. 165/2013, aplicat aceleiaşi categorii de persoane. De asemenea, dispoziţiile art. 4, art. 16 şi ale art. 21 alin. (6) şi (7) din legea menţionată operează o altă discriminare şi afectează dreptul de proprietate al persoanelor cărora deja le-a fost întocmit raportul de evaluare, în mod legal, sub imperiul legii aplicabile la momentul efectuării lui şi care ar trebui să se supună unei noi evaluări, prin aplicarea grilei notariale, fără ca Legea nr. 165/2013 să indice în mod expres prerogativa sau obligaţia reevaluării în atare situaţii. Autorii excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care include în sfera noţiunii de "bun" şi "interesul patrimonial" reprezentat de deciziile administrative necontestate prin care li se recunoaşte părţilor interesate dreptul la o despăgubire, chiar fără a-i stabili suma, dacă acest drept este suficient de bine stabilit în dreptul intern, cert, nerevocabil şi exigibil (hotărârile din 19 octombrie 2006, 9 decembrie 2008 şi 8 iunie 2010 şi cauzele Matache şi alţii împotriva României, Viaşu împotriva României şi, respectiv, Matieş împotriva României). Totodată, susţin că respectarea justului echilibru, impus de art. 1 din Primul Protocol la Convenţie, presupune acordarea de despăgubiri în mod integral, la valoarea de piaţă a imobilului.