Decizia CCR nr. 287/2015Paragraful 10

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 potrivit cărora prevederile acesteia sunt incidente în cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, aduc atingere art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii din Constituţie, deoarece legea nouă desfiinţează sau modifică situaţii juridice anterioare existente datorită actelor normative care au fost în vigoare. Prevederile legale criticate aduc atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi din Legea fundamentală, deoarece unii dintre beneficiarii dreptului la despăgubire au încasat deja sumele de bani stabilite cu titlu de despăgubire într-un termen rezonabil, pe când alte categorii de beneficiari vor încasa sumele cuvenite eşalonat pe o perioadă de cinci ani, astfel cum prevede art. 41 din Legea nr. 165/2013. Eşalonarea tranşelor pe o perioadă de cinci ani nu este justificată de lipsa disponibilităţilor băneşti pentru a executa o hotărâre judecătorească sau o decizie administrativă în care s-a constatat deja cuantumul unei despăgubiri, în acest sens fiind Hotărârea din 15 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Printre măsurile de combatere a crizei economice, Guvernul nu a inclus reducerea cheltuielilor la bugetul de stat, cu stabilirea cuantumului despăgubirilor de minimum 5.000 de lei pe o perioadă de 5 ani, astfel cum prevede textul de lege criticat. Este încălcat, de asemenea, dreptul la soluţionare a cererilor într-un termen rezonabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, datorită comportamentului discreţionar al instituţiilor abilitate. În acest sens este invocată Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Brumărescu împotriva României. În cazul autorilor excepţiei întârzierea la plata primei tranşe este de trei ani, iar, în total, până la realizarea creanţei, de opt ani, ceea ce face ca dreptul autorilor să devină unul iluzoriu. Asupra unei situaţii similare s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 prin care s-a constatat neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006. Referitor la încălcarea dreptului de proprietate privată al persoanelor ce sunt titulare ale unui drept de creanţă, ce constituie un "bun" în accepţiunea art. 1 paragraful 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, autorii apreciază că o plată condiţionată de existenţa disponibilităţilor financiare este neconformă jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv celor reţinute prin hotărârile din 1 decembrie 2005 şi 9 decembrie 2008, pronunţate în cauzele Societatea Comercială "Maşinexportimport Industrial Group" - S.A. împotriva României şi Viaşu împotriva României.