Decizia CCR nr. 303/2015Paragraful 10

7. În raport cu art. 53 din Constituţie, autorul excepţiei susţine că exerciţiul drepturilor fundamentale poate fi limitat doar pentru desfăşurarea instrucţiei penale (caz aplicabil în speţă), şi nu în cadrul desfăşurării unui proces civil. Prin competenţa atribuită de legiuitor, judecătorul instanţei civile poate dispune restrângerea drepturilor fundamentale ale persoanei, chiar în cazuri în care pretinsul agresor se limitează la fapte cu un pericol social redus, respectiv "utilizarea de cuvinte sau expresii jignitoare", în acest caz nefiind respectată nici exigenţa proporţionalităţii. De asemenea, măsurile prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) , c) -e) din Legea nr. 217/2003 sunt considerate măsuri de o severitate extremă, îngrădind dreptul persoanei de a avea un contact cu familia sa, de a exercita autoritatea părintească faţă de copiii săi, precum şi de a-şi exercita prerogativa folosinţei propriului domiciliu. Astfel, prin instituirea posibilităţii îndepărtării agresorului din locuinţă, deşi este titularul dreptului de proprietate, legiuitorul a încălcat art. 44 din Constituţie.