Decizia CCR nr. 310/2015Paragraful 27

17. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 22, art. 27 alin. (1) -(3) , art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea reţine că este necesară analiza admisibilităţii acesteia prin prisma condiţiei existenţei legăturii cu soluţionarea cauzei a textelor de lege criticate, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. În acest sens, Curtea reţine că obiectul cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată este acţiunea privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor să transmită dosarul de despăgubire unui evaluator, în vederea întocmirii raportului de evaluare, să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire şi, respectiv, decizia reprezentând titlul de plată. În fapt, autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, drept ce le-a fost reconstituit în natură, în parte, urmând ca pentru restul suprafeţei să primească despăgubiri în temeiul Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000. Dosarele conţinând propunerea de acordare de despăgubiri au fost trimise către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În lipsa unui răspuns al acestei autorităţi administrative, într-un termen rezonabil, autorii excepţiei de neconstituţionalitate s-au adresat instanţei de judecată, cauza aflându-se în curs de soluţionare la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.