Decizia CCR nr. 84/2015Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, dat fiind faptul că, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. A decide că prin dispoziţiile sale legea nouă ar putea desfiinţa sau modifica situaţii juridice anterioare, existente ca o consecinţă a actelor normative care nu mai sunt în vigoare, ar însemna să se încalce principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile. Se mai arată că este încălcat şi principiul constituţional al egalităţii în drepturi, prin instituirea unui tratament juridic diferenţiat faţă de situaţia persoanelor cărora le-a fost emis titlul de plată şi în consecinţă a fost făcută plata în numerar, integral, înainte de intrarea în vigoare a dispoziţiilor legale criticate. Se mai susţine că eşalonarea plăţii sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosare aprobate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, intervine după o eşalonare anterioară, reglementată prin Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi după o suspendare a plăţii, reglementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012. Prin urmare, în condiţiile trecerii unui interval mare de timp la dispoziţia autorităţilor competente pentru îndeplinirea voluntară a obligaţiilor de plată, în materia acordării despăgubirilor nu mai există un raport de proporţionalitate între motivul legitim invocat de statul român - necesitatea respectării ţintei de deficit bugetar asumate, prin aplicarea unei modalităţi de plată care să permită despăgubirea tuturor persoanelor îndreptăţite, şi tergiversarea plăţii despăgubirilor. Se mai susţine că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, neexecutarea unei decizii administrative care recunoaşte dreptul la despăgubire într-un cuantum pe care aceasta îl şi stabileşte reprezintă o ingerinţă a statului asupra dreptului de proprietate, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, persoanele îndreptăţite la despăgubiri sunt titularele unui drept de creanţă, care constituie un drept de proprietate, şi deţin o creanţă suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecţia art. 1 din Primul Protocol adiţional la aceeaşi Convenţie, iar condiţionarea efectuării plăţii de "existenţa disponibilităţilor financiare" este neconformă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Invocă cele statuate în acest sens în hotărârile din 1 decembrie 2005 şi 9 decembrie 2008, pronunţate în cauzele MaşiniExportImport Industrial Group - S.A. împotriva României şi, respectiv, Viaşu împotriva României.