Decizia CCR nr. 671/2014Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că este o societate comercială cu capital integral privat care a luat fiinţă în anul 2000 şi a achiziţionat un imobil, bloc de locuinţe, construit înainte de anul 1989, aflat în circuitul civil şi achiziţionat în scopul efectuării actelor de comerţ şi obţinerii de profit din activitatea de închiriere. Prin urmare, acesta nu se află în ipotezele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 70 din 27 februarie 2001 de a fi "societate comercială cu capital integral de stat" ori în Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 18 februarie 2013 de a fi "societate comercială cu capital integral privat devenită proprietar prin privatizare". Prin textele de lege criticate se reglementează cu privire la preţul de vânzare al locuinţelor construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, preţ considerat de autorul excepţiei derizoriu. Pornind de la aceste premise, autorul arată că obligaţiile stabilite în sarcina sa prin textele de lege criticate aduc atingere art. 44 alin. (1) -(3) din Constituţie, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, se mai susţine că în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că nu în toate cazurile există o despăgubire justă la valoarea de piaţă, ci una apropiată, conformă marjei de apreciere acordată statelor. Aceasta nu înseamnă însă că indemnizaţia acordată pentru lipsirea de proprietate trebuie să fie infimă, astfel încât protecţia acestui drept să fie una iluzorie şi ineficace. Prevederea legală criticată încalcă principiul securităţii raporturilor juridice, deoarece nu reglementează criterii clare în ceea ce priveşte numărul locuinţelor care poate fi achiziţionat în acest fel de către un chiriaş. Mai mult, vânzarea locuinţelor în cauză, în condiţiile instituite prin textul de lege criticat, afectează în mod negativ activitatea economică desfăşurată de societatea comercială, ceea ce este de natură să contravină principiului constituţional al libertăţii economice.