Decizia CCR nr. 643/2014Paragraful 10

7. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5.172 din 21 iulie 2014, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.479 din 22 iulie 2014, prin care apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Arată că aceste prevederi, ce acordă şi procurorului dreptul de a formula contestaţie împotriva încheierii prin care instanţa dispune, în cursul urmăririi penale, măsura revocării şi înlocuirii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, reprezintă o formă de aplicare a principiului legalităţii, precum şi a principiului egalităţii armelor. În materia măsurilor preventive, prevederile procedurale sunt reglementate în aşa fel încât să protejeze persoana acuzată de săvârşirea unei fapte penale de riscurile abuzului de putere din partea organelor de urmărire. Or, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este stabilită prin lege, iar potrivit art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii. Rezultă că, potrivit Constituţiei, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, precum şi căile de atac şi condiţiile exercitării acestora. Contestaţia formulată de procuror împotriva încheierilor prin care instanţa dispune, în primă instanţă, asupra măsurilor preventive, este reglementată în conformitate cu prevederile constituţionale. Se apreciază în acest context că sunt respectate exigenţele referitoare la derularea procedurii penale în conformitate cu dreptul la un proces echitabil. Cât priveşte invocarea prevederilor art. 21 şi art. 23 alin. (6) şi (9) din Constituţie, se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 605 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 26 iulie 2012, prin care Curtea a reţinut că luarea măsurii arestării preventive şi, dacă este cazul, menţinerea acesteia în cursul judecăţii, nu implică pronunţarea instanţei de judecată asupra fondului procesului, adică asupra vinovăţiei inculpatului, ci numai asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii privative de libertate.