Decizia CCR nr. 587/2014Paragraful 15

11. De asemenea, se arată că textele criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Codul de procedură penală, conform cărora normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuţiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părţilor şi ale celorlalţi participanţi în procesul penal, astfel încât să fie respectate prevederile Constituţiei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum şi ale pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte. Se susţine că prevederile art. 6 din Codul penal au în vedere doar ipoteza unităţii infracţionale, nu şi pe cea a pluralităţii de infracţiuni, şi că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care permit aplicarea regulilor concursului de infracţiuni potrivit legii noi, într-o situaţie născută anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Se arată că aceasta echivalează cu o aplicare retroactivă a unor prevederi legale mai puţin favorabile, în cazul unei pluralităţi de infracţiuni pentru care s-au pronunţat hotărâri definitive de condamnare înainte de data intrării în vigoare a legii noi. Se observă că, după prima etapă a aplicării dispoziţiilor art. 6 din Codul penal pentru fiecare infracţiune din structura pluralităţii de infracţiuni, în care unele pedepse se reduc la maximul special prevăzut de legea nouă, trebuie realizată o contopire a pedepselor, ţinând însă cont de principiul aplicării legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Se conchide că noua lege nu poate fi aplicată decât în măsura în care este mai favorabilă, iar Legea nr. 286/2009 nu este mai favorabilă sub aspectul modului de contopire a pedepselor aplicate pentru infracţiuni concurente. Se susţine că, pentru motivele arătate, prevederile art. 6 din Codul penal contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 536 din 28 aprilie 2011, nr. 854 din 23 iunie 2011 şi nr. 265 din 6 mai 2014, precum şi la hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 4 mai 2000 şi 25 ianuarie 2007, pronunţate în cauzele Rotaru împotriva României şi Sissanis împotriva României.