Decizia ÎCCJ nr. 42/2023 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 76. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 77. Din cuprinsul acestei prevederi legale rezultă următoarele condiții de admisibilitate a sesizării, ce se constată a fi îndeplinite în cauză: – existența unei chestiuni de drept care să fie ridicată în cursul judecății în fața unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; ... – chestiunea de drept să fie nouă; ... – chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, iar Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat deja asupra problemei de drept printr-o hotărâre obligatorie pentru toate instanțele; ... – chestiunea de drept să fie esențială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a cauzei. ... ... 78. În speță, sesizarea a fost formulată de un complet al unei curți de apel învestit cu soluționarea pricinii în ultimă instanță, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. ... 79. În ceea ce privește noutatea problemei de drept se constată că se solicită interpretarea unui text de lege introdus prin Legea nr. 234/2019, care a modificat art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000. ... 80. De asemenea, se constată că problema de drept ce se solicită a fi dezlegată nu face și nu a făcut obiectul unei hotărâri prealabile sau al unui recurs în interesul legii. ... 81. Referitor la caracterul esențial al chestiunii de drept, instanța de trimitere a justificat necesitatea formulării întrebărilor arătând că modalitatea de aplicare a textului de lege personalului silvic al gărzii forestiere este neclară, atât din perspectiva cuantificării dreptului, cât și determinat de specificul muncii, întrucât sarcinile de serviciu constând în activități de inspecție, control și monitorizare a fondului silvic și cinegetic nu sunt exercitate preponderent în localitatea unde se află sediul instituției, ci pe raza competenței teritoriale a instituției. ... 82. Din această perspectivă se poate considera ca fiind îndeplinită și condiția privind caracterul esențial al întrebărilor, respectiv ca dezlegarea pricinii să depindă de posibilitatea aplicării directe a normei legale și de interpretarea sintagmei „în localitatea în care își desfășoară activitatea“, criterii necesare pentru stabilirea dreptului patrimonial pretins de angajat în cauză. ... 83. Întrebarea este justificată de faptul că noua formă a textului de lege „Personalul silvic care nu deține locuință personală în localitatea în care își desfășoară activitatea beneficiază de locuință de serviciu, de protocol sau de intervenție, după caz. În cazul în care acest lucru nu este posibil, personalul silvic beneficiază de o indemnizație lunară neimpozabilă în cuantum de 30% din salariul mediu brut pe economie.“ înlocuiește reglementarea anterioară, cu un domeniu de aplicabilitate mult mai restrâns, potrivit căreia „Pădurarii, brigadierii silvici, șefii de district sau ajutorii șefilor de district, care locuiesc în locuințe de intervenție, nu plătesc chirie atât timp cât sunt angajați ai unității silvice care deține aceste locuințe“. ... 84. Sub un prim aspect, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept urmează să clarifice dacă dreptul la acordarea indemnizației lunare neimpozabile în cuantum de 30% din salariul mediu brut pe economie este suficient de bine determinat în lipsa elaborării unui regulament sau unor norme metodologice referitoare la condițiile și criteriile de acordare a locuințelor de serviciu pentru personalul silvic. ... 85. În acest sens, se reține că, în aceeași materie, a drepturilor cuvenite personalului silvic, chestiunea existenței unui drept patrimonial suficient de bine caracterizat, în absența unor norme infralegale care să vizeze condițiile și criteriile de acordare, a fost analizată de Înalta Curte de Casație și Justiție care s-a pronunțat, în jurisprudența de unificare a practicii judiciare, stabilind care sunt criteriile de determinare a conținutului dreptului. ... 86. Astfel, analizând coroborat interpretarea dată prin deciziile nr. 7 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, și nr. 72 din 11 octombrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, rezultă că acele norme care conțin dispoziții ce reglementează sfera beneficiarilor și modalitatea de stabilire, în concret, a dreptului, mai exact posibilitatea cuantificării acestuia, se aplică direct, în absența elaborării unor acte normative, regulamente, instrucțiuni sau ghiduri de bune practici. ... 87. Rezultă că, în absența elaborării unor norme de aplicare, se pot valorifica direct prin aplicarea textului de lege acele drepturi care prevăd sfera beneficiarilor și au un cuantum determinat și nu se pot acorda acele drepturi virtuale, care au nevoie de acte normative care să reglementeze modalitatea de stabilire. ... 88. În ceea ce privește sfera beneficiarilor se reține în prezenta cauză că, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 234/2019: În funcție de modul prin care se stabilește raportul de muncă, personalul silvic se diferențiază în următoarele categorii: a) personal silvic cu statut de funcționar public - personalul silvic numit în funcție printr-un act administrativ și care se află într-un raport de serviciu cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură sau cu autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare sau cu structurile teritoriale de specialitate ale acestora, cu alte autorități și instituții publice centrale sau cu structurile teritoriale ale acestora; personalul silvic ales sau numit într-o funcție de demnitate publică; ... b) personal silvic angajat cu contract individual de muncă - personalul silvic care își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, încheiat în condițiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau în baza unui contract de mandat, încheiat în condițiile legii; ... c) personal didactic - personal silvic care își desfășoară activitatea în baza prevederilor Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare. ... ... 89. Garda forestieră consideră că, spre deosebire de alte categorii de salariați, cum sunt cele care asigură paza pădurilor, funcționarii publici, angajați în cadrul structurilor sale centrale și locale, nu beneficiază de un statut special care să le confere astfel de drepturi și că nu deține în patrimoniu locuințe de tipul celor menționate în lege pentru a le repartiza angajaților săi, optând pentru o interpretare restrictivă a sferei de aplicare în privința destinatarilor normei, care însă este lipsită de fundament legal. ... 90. Se are în vedere faptul că art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 nu distinge între activități și funcții în cadrul categoriei profesionale a personalului silvic, astfel cum este definită de art. 4 alin. (1) din actul normativ anterior menționat, în forma modificată prin Legea nr. 234/2019, și, mai mult, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 234/2019, modificarea Statutului personalului silvic urmărește „formarea unui corp silvic a cărui activitate să fie ghidată de un sistem unitar de drepturi și îndatoriri“. ... 91. Rezultă că toate persoanele care dețin statutul de personal silvic au calitatea de potențiali destinatari ai normei, dacă îndeplinesc criteriul de a nu deține locuință personală în localitatea în care își desfășoară activitatea, fiind extinsă de către legiuitor aria reglementării anterioare ce viza atribuirea unei locuințe de intervenție sau decontarea chiriei unor categorii determinate de personal silvic ce exercitau paza pădurilor. ... 92. În ceea ce privește cuantumul indemnizației, acesta este stabilit procentual și se poate calcula în baza unui algoritm foarte clar al legii, astfel că norma nu prezintă un caracter susceptibil de interpretări diferite care să necesite elaborarea unei metodologii de punere în aplicare. ... 93. Eventuala lipsă de previzibilitate a normei izvorâte dintr-o interpretare istorică a textului de lege sau sistematică (coroborat cu existența sau nu în patrimoniul persoanei juridice a acestui tip de locuințe) excedează atribuțiilor instanțelor de judecată, fiind, eventual, o chestiune de analizat în contenciosul constituțional. Instanțele judecătorești nu pot refuza judecata pe motiv că legea este neclară, câtă vreme pot aplica textul de lege printr-o interpretare literală a acestuia, preluând raționamentele din jurisprudența de unificare, menționată anterior, a Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... 94. Așadar, în privința primei întrebări, se constată că dreptul la acordarea indemnizației lunare neimpozabile în cuantum de 30% din salariul mediu brut pe economie este suficient de bine determinat în lipsa elaborării unui regulament sau unor norme metodologice referitoare la condițiile și criteriile de acordare a locuințelor de serviciu pentru personalul silvic, întrucât legea stabilește de o manieră neechivocă sfera destinatarilor și cuantumul acestuia. ... 95. Prin cea de-a doua întrebare a instanței de trimitere se solicită a se lămuri dacă textul de lege „în localitatea în care își desfășoară activitatea“ se referă la localitatea în care se află sediul instituției angajatoare sau la localitățile aflate în competența teritorială de desfășurare a activității, conform atribuțiilor de serviciu (inspecție, control și monitorizare a fondului silvic și cinegetic), având în vedere că personalul silvic angajat al gărzii forestiere asigură respectarea legislației în domeniul silvic pe o rază teritorială extinsă la județul, respectiv regiunea aflat(ă) în aria de competență a angajatorului. ... 96. Sintagma „în localitatea în care își desfășoară activitatea“ este inserată în norma care dispune în sensul că „personalul silvic care nu deține locuință personală în localitatea în care își desfășoară activitatea beneficiază de locuință de serviciu, de protocol sau de intervenție, după caz“. ... 97. Definiția juridică a locuinței, precum și criteriile legale pentru clasificarea locuințelor menționate în conținutul textului de lege analizat sunt prevăzute în Legea locuinței nr. 114/1996. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 din acest act normativ: – locuința de serviciu reprezintă locuința destinată funcționarilor publici, angajaților unor instituții sau agenți economici, acordată în condițiile contractului de muncă, potrivit prevederilor legale [lit. d) ]; ... – locuința de intervenție reprezintă locuința destinată cazării personalului unităților economice sau bugetare, care, prin contractul de muncă, îndeplinește activități sau funcții ce necesită prezența permanentă sau în caz de urgență în cadrul unităților economice [lit. e) ]; ... – locuința de protocol reprezintă locuința destinată utilizării de către persoanele care sunt alese sau numite în unele funcții ori demnități publice, exclusiv pe durata exercitării acestora [lit. g) ]. ... ... 98. Este de reținut, printr-o interpretare sistematică a legii, că în art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 se regăsește sintagma „a-și desfășura activitatea“ în cuprinsul normei juridice care indică locurile în care personalul silvic își poate desfășura activitatea și care nu constituie în mod necesar sediile sociale ale angajatorilor cu care se încheie raporturile juridice de muncă/de serviciu, ci și sedii secundare, administrative, structuri organizatorice fără personalitate juridică, locații indicate în contractul de muncă sau actul de numire, în cazul funcționarilor publici, ca loc al desfășurării activității în cadrul persoanei juridice angajatoare. ... 99. Coroborând dispozițiile art. 2 cu cele ale art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 se observă că legiuitorul a intenționat să compenseze efortul suplimentar al unui angajat care nu își desfășoară activitatea în localitatea de domiciliu, fiind astfel obligat să se deplaseze, în vederea derulării raportului de muncă/serviciu, între localitatea unde locuiește și locul de muncă indicat în contractul de muncă sau în actul de numire, raportat la felul muncii acestuia. ... 100. Prin urmare, norma reglementată de art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 nu este aplicabilă salariatului căruia executarea raportului de serviciu însuși îi impune efectuarea de deplasări către anumite destinații sau pe o arie geografică bine determinată, ci acelor salariați care locuiesc într-o altă localitate decât în cea în care se află structura teritorială a angajatorului indicată în actul juridic ce îi reglementează raportul de muncă/de serviciu ca fiind locul muncii (sediu social sau doar un sediu administrativ al acestuia), pentru că acest tip de indemnizație vizează doar compensarea efortului suplimentar reprezentat de deplasarea zilnică la sediul central sau al structurii locale a angajatorului în vederea începerii derulării raportului de muncă și nu include cazul deplasărilor în scopul executării propriu-zise a raportului de muncă. ... 101. Această din urmă formă de deplasare poate fi acoperită de un alt tip de normă, de forma unei clauze de mobilitate, echivalente celei reglementate în art. 25 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii „Prin clauza de mobilitate părțile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură.“, și este indemnizată sub forma decontării cheltuielilor de deplasare sau acordării unei diurne conform Hotărârii Guvernului nr. 714/2018 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în interesul serviciului care reglementează indemnizarea și decontarea cheltuielilor de transport pentru acest tip de deplasări. ... 102. Cum obligația de indemnizare se acordă exclusiv în situația în care angajatorul nu poate oferi o locuință, este evident faptul că aceste obligații alternative au ca premisă împrejurarea că salariatul nu locuiește în localitatea în care se află structura organizatorică a angajatorului ce constituie și locul său de muncă și nu situația în care nu există un loc de muncă fix, activitatea presupunând deplasarea continuă în aria teritorială de competență a angajatorului, caz în care obligația principală ar fi imposibil de executat. ... 103. Prin urmare, interpretarea logică și sistematică a normelor aplicate raportului juridic de serviciu este aceea că are dreptul la indemnizația prevăzută de art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 personalul silvic care nu locuiește în localitatea în care se află structura organizatorică a angajatorului, astfel cum este indicată ca loc de muncă, în cazul particular al funcționarului public, prin actul de numire în funcție. ... ...