Decizia ÎCCJ nr. 39/2023 (HP)Punctul V

V. Opinia specialiștilor consultați 71. În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării, fiind transmise puncte de vedere de către Facultatea de Drept a Universității din Craiova, Facultatea de Drept a Universității Titu Maiorescu din București și Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara. ... 72. Facultatea de Drept a Universității din Craiova a opinat în sensul că dispozițiile art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale nu sunt aplicabile în ipoteza acoperirii prejudiciului ca urmare a unei activități nevoluntare, respectiv a unei proceduri de executare silită. ... 73. Prealabil, s-a arătat că, potrivit art. 220 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, regula este că executarea obligațiilor se face de bunăvoie, iar excepția o reprezintă executarea silită. Aceasta intervine doar atunci când debitorul nu a executat din proprie inițiativă obligațiile care îi revin, iar pentru ducerea la îndeplinire a acestora este nevoie de intervenția forței coercitive a statului. ... 74. Potrivit art. 226 din Codul de procedură fiscală, executarea silită se realizează în baza unui titlu executoriu și doar cu privire la debitul principal și accesoriile acestuia. ... 75. Având în vedere aceste aspecte, s-a apreciat că atunci când recuperarea prejudiciului și a accesoriilor acestuia se realizează prin executare silită, debitorul a dat dovadă de rea-credință în executarea obligațiilor care îi revin, motiv pentru care s-a apelat la forța coercitivă a statului. A recunoaște că dispoziția legală se aplică și în cazul în care debitul, accesoriile și majorările s-au recuperat prin executare silită ar însemna ca debitorul, deși dă în continuare dovadă de rea-credință, să fie recompensat pentru efortul, stăruința și activitatea organului de executare fiscală. Cu siguranță, o asemenea perspectivă nu a fost avută în vedere de legiuitor la reglementarea acestei norme. Efortul statului de a-și recupera prejudiciul nu se poate transforma în beneficiul inculpatului. ... 76. Mai mult decât atât, având în vedere că pentru aplicarea art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale este nevoie să se achite și o majorare de 20% din baza de calcul, cel puțin la nivel teoretic nu ar putea să se dispună executarea silită pentru acest procent de 20% deoarece executarea silită se întinde doar asupra creanțelor fiscale, principale și accesorii, neachitate la scadență, stabilite și individualizate în titluri de creanță fiscală întocmite și comunicate în condițiile legii, precum și asupra creanțelor bugetare individualizate în alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Majorarea de 20% este un surplus pe care debitorul trebuie să îl achite benevol, ca semn al căinței pentru fapta sa, pentru a beneficia de cauza de nepedepsire. ... 77. Astfel, este lăsat la alegerea debitorului dacă dorește să i se aplice cauza de nepedepsire și pentru acest beneficiu să achite 20% în plus față de baza de calcul, împreună cu penalitățile și dobânzile aferente, sau așteaptă să se soluționeze definitiv cauza și să execute sancțiunea penală concomitent cu repararea prejudiciului. ... 78. Motivarea Curții Constituționale în Decizia nr. 101 din 17 februarie 2021 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 24 martie 2021) privind caracterul obiectiv al cauzei de nepedepsire se aplică în relația dintre participanți, nu în relația dintre partea civilă și participanți. Concluzia aceasta rezultă și din motivarea Curții reținute la paragraful 119: „Nu contează dacă unul dintre inculpați a acoperit prejudiciul cauzat sau dacă mai mulți inculpați au acoperit respectivul prejudiciu; de altfel, ar fi și greu de imaginat ca toți inculpații să acopere fiecare în parte prejudiciul integral cauzat, pentru că, în acest caz, prejudiciul ar fi recuperat de mai multe ori, sau ca fiecare în parte să plătească o cotă-parte pentru că nu se poate determina matematic cota-parte a fiecăruia. Prin urmare, legiuitorul a translat aceste cauze de nepedepsire/aplicare a pedepsei amenzii în sfera circumstanțelor reale. Este o reglementare specială, care încurajează inculpații să acopere prejudiciul.“ Prin urmare, și Curtea Constituțională a avut în vedere tot intenția inculpaților de acoperi prejudiciul, nu situația în care executorii fiscali sunt cei care asigură acoperirea prejudiciului. ... 79. Decizia nr. 66 din 29 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală vine în sprijinul argumentelor enunțate anterior: „Rațiunea introducerii cauzei de nepedepsire în Legea nr. 241/2005 este similară cu cea a circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. d) din Codul penal și a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) din Codul penal. Aceste circumstanțe atenuante conferă beneficii sancționatoare așa-numitei «căințe active» a infractorului, manifestată în preocuparea de a înlătura urmările faptei sale concretizate în prejudiciul material, dovedind astfel o periculozitate mai redusă. ... 80. (...) Prevederile art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 reglementează o cauză de nepedepsire pentru a cărei incidență este necesară, sub un prim aspect, asumarea unei conduite de căință activă din partea autorului sau participanților secundari la comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute de art. 8 și 9 din Legea nr. 241/2005, conduită concretizată în plata a trei categorii de sume de bani, respectiv: contravaloarea prejudiciului infracțional direct, un plus echivalent cotei de 20% din acest prejudiciu și accesoriile fiscale - dobânzi și penalități. ... 81. (...) Prin urmare, cota procentuală de a cărei plată prealabilă este condiționată incidența cauzei de impunitate se relevă ca o instituție de drept cu o configurație juridică proprie și o natură sui-generis, care îmbină trăsăturile unei sancțiuni cu cele ale unei cauze de impunitate grefate pe căința activă a făptuitorului, generând efecte juridice mixte, atât de drept penal substanțial, cât și procesual penal.“ ... 82. Având în vedere toate argumentele precizate, singura soluție logică este cea care condiționează aplicarea art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale de o dovadă a făptuitorului de regret față de fapta comisă, urmată de acoperirea integrală și voluntară a prejudiciului format din baza de calcul, penalități, dobânzi plus o majorare de 20% din baza de calcul. Doar așa poate demonstra că a înțeles greșeala pe care a făcut-o și că a depus toate eforturile pentru a o îndrepta. ... 83. A accepta că o recuperare a prejudiciului fără participarea benevolă a făptuitorului ar putea atrage nepedepsirea acestuia ar însemna că eforturile statului de a-și diminua pierderile și de a recupera prejudiciile cauzate cu intenție ar deveni un premiu pentru făptuitor. ... 84. Facultatea de Drept a Universității Titu Maiorescu din București a opinat în sensul inadmisibilității sesizării, considerând că nu este îndeplinită condiția ca de lămurirea problemei de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei. ... 85. Astfel s-a arătat că pentru a putea dezlega problema de drept supusă prezentei analize trebuie să se răspundă la întrebarea dacă dispozițiile art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale reglementează o cauză de nepedepsire care reprezintă caracteristicile unei circumstanțe personale sau ne aflăm în prezența unei circumstanțe reale. În funcție de răspunsul la această întrebare se poate stabili dacă dispozițiile acestei cauze de nepedepsire sunt aplicabile și în ipoteza acoperirii prejudiciului ca urmare a unei activități nevoluntare, respectiv a unei proceduri de executare silită, sau doar în cazul în care acoperirea prejudiciului are loc ca urmare a unei acțiuni voluntare a autorului sau a participanților secundari la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală. ... 86. Așa cum s-a arătat în doctrină, circumstanțele reale sunt legate de faptă, influențând gradul de pericol social al acesteia, în timp ce circumstanțele personale sunt legate de persoana infractorului și scot în evidență periculozitatea acestuia. Astfel, circumstanțele reale se raportează la acțiunea sau inacțiunea săvârșită și la rezultatul material al acesteia și au în vedere fapta prevăzută de legea penală, fiind exterioare persoanei participanților, în timp ce circumstanțele personale scot în evidență poziția psihică a participanților raportat la săvârșirea infracțiunii sau anumite caracteristici ale personalității acestora. ... 87. Importanța distincției dintre circumstanțele reale și circumstanțele personale rezultă din regula stabilită de art. 50 din Codul penal, conform căreia circumstanțele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalți [art. 50 alin. (1) din Codul penal], în timp ce circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra autorului și a participanților numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut [art. 50 alin. (2) din Codul penal]. Altfel spus, circumstanțele personale produc efecte in personam, în timp ce circumstanțele reale produc efecte in rem. ... 88. Revenind la problema de drept ce face obiectul prezentei analize, este adevărat că, în ceea ce privește prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, prin Decizia nr. 9 din 15 martie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că acest text de lege reglementează o cauză de nepedepsire/reducere a limitelor de pedeapsă cu caracter personal, soluție care a fost îmbrățișată și de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 459 din 25 iunie 2020 prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (3) și ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Totuși, cele două decizii nu sunt izvoare ale dreptului constituțional, având în vedere că instanțele de judecată au rolul doar de a interpreta și de a aplica legea, în timp ce deciziile Curții Constituționale prin care sunt respinse excepții de neconstituționalitate doar confirmă prezumția de constituționalitate a normei juridice care a fost supusă controlului de constituționalitate. Prin urmare, pronunțarea acestor decizii nu împiedică organul legislativ să modifice sau chiar să abroge norma juridică ce a făcut obiectul analizei concretizate prin pronunțarea celor două decizii mai sus menționate, cu respectarea prevederilor Constituției. În acest sens s-a făcut trimitere la prevederile art. 477^1 din Codul de procedură penală, conform cărora efectele deciziei pronunțate pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală încetează în cazul abrogării, constatării neconstituționalității ori modificării dispoziției legale care a generat problema de drept dezlegată, cu excepția cazului în care aceasta subzistă în noua reglementare. ... 89. Or, se constată că, după pronunțarea celor două decizii, prin Legea nr. 55/2021 privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, legiuitorul a introdus la art. 10 alin. (1^2) cu următorul cuprins: „Dispozițiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaților chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) și (1^1).“ Din analiza acestui text de lege rezultă că incidența cauzei de nepedepsire nu este condiționată de acoperirea prejudiciului ca urmare a unei acțiuni voluntare a fiecărui participant la săvârșirea infracțiunii. ... 90. Prin introducerea acestui text de lege, care prevede în mod expres că efectele acestei circumstanțe prevăzute de art. 10 alin. (1) și (1^1) se răsfrâng și asupra celorlalți participanți, legiuitorul a convertit practic o circumstanță personală într-o circumstanță reală, justificat de scopul urmărit, și anume recuperarea cât mai rapidă a prejudiciului cauzat bugetului general consolidat. Așa cum a reținut și Curtea Constituțională în Decizia nr. 101 din 17 februarie 2021 prin care s-a respins obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, chiar dacă o cauză de nepedepsire/reducere a limitelor de pedeapsă are caracter personal, aceasta nu înseamnă că Parlamentul nu poate să modifice regimul juridic al acesteia și să o reglementeze ca o circumstanță reală. Astfel, în această decizie a Curții Constituționale se reține că prin Legea nr. 55/2021 privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale legiuitorul a translatat aceste cauze de nepedepsire/aplicare a pedepsei amenzii în sfera circumstanțelor reale. ... 91. Având în vedere că această cauză de nepedepsire produce efecte asupra tuturor participanților la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, chiar dacă nu toți au contribuit la acoperirea prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, se constată că ne aflăm în prezența unei cauze de nepedepsire cu caracter real. ... 92. În aceste condiții, dispozițiile art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt aplicabile în ipoteza acoperirii prejudiciului ca urmare a unei acțiuni nevoluntare, respectiv a unei proceduri de executare silită. ... 93. În altă ordine de idei, în ceea ce privește motivele invocate de inițiatorii propunerii legislative privind modificarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în sensul că s-a urmărit o motivare a celor care comit astfel de fapte de evaziune fiscală pentru a acoperi prejudiciul creat, s-a considerat că aceste motive nu pot schimba caracteristica de circumstanță reală a acestei cauze speciale de nepedepsire. Caracterul real al acestei cauze speciale de nepedepsire rezultă din efectele specifice pe care i le atribuie art. 10 alin. (1^2) din Legea nr. 241/2005, aspect confirmat și de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 101 din 17 februarie 2021 prin care s-a respins obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. ... 94. Este adevărat că în Decizia nr. 66 din 29 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală se menționează că această cauză de nepedepsire are la bază voința inculpatului de a înlătura efectele prejudiciabile ale faptelor sale, fiind grefată pe căința activă a făptuitorului, însă această mențiune a instanței supreme din considerentele Deciziei nr. 66/2021 nu reprezintă un element care să facă parte din considerentele decizorii, nu a fost parte componentă a raționamentului logico-juridic care a stat la baza dispozitivului prin care a fost dezlegată problema de drept care a făcut obiectul acestei decizii. Prin urmare, aceste mențiuni nu au contribuit la soluția pronunțată, motiv pentru care în primul rând se constată că instanța nu este ținută de aceste considerente. ... 95. În al doilea rând, această cauză de nepedepsire presupune nu doar acoperirea prejudiciului cauzat împreună cu dobânzile și penalitățile aferente, ci și plata unei sume suplimentare de 20% din baza de calcul. Or, dacă prejudiciul cauzat împreună cu accesoriile aferente pot fi acoperite și ca urmare a unei activități nevoluntare, cum ar fi situația unei proceduri de executare silită, suma de 20% din baza de calcul nu poate fi acoperită decât ca expresie a voinței făptuitorului. Astfel, așa cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 66/2021, această sumă de 20% din baza de calcul reprezintă în esență o formă de sancțiune civilă care este lăsată la aprecierea făptuitorului, prin urmare nu are natura juridică a unei creanțe fiscale și nici a unei creanțe civile. În aceste condiții, suma de 20% nu poate face obiectul unei proceduri de executare silită, ci poate avea la bază doar voința inculpatului de a înlătura efectele prejudiciabile ale faptei sale, pentru a beneficia de cauza de nepedepsire. Prin urmare, a apreciat că aceasta este explicația pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat în Decizia nr. 66/2021 că această cauză de nepedepsire este grefată pe căința activă a inculpatului. ... 96. De altfel, dacă translatăm raționamentul expus mai sus în cauza aflată pe rolul instanței care a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu problema de drept care face obiectul prezentei cauze, din încheierea de sesizare rezultă că, în cauză, nu întreaga sumă care atrage aplicarea cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale a fost recuperată ca urmare a unei activități nevoluntare, respectiv a unei proceduri de executare silită, ci doar o parte din sumă. În aceste condiții, a considerat că suma de 20% din cuantumul prejudiciului cauzat nu putea fi acoperită prin procedura executării silite, ci doar printr-o acțiune voluntară a inculpatului. ... 97. Or, chiar dacă contravaloarea prejudiciului și a accesoriilor aferente a fost acoperită prin procedura de executare silită, în cazul în care inculpatul alege să plătească și diferența de 20% pentru a beneficia de cauza de nepedepsire, este îndeplinită condiția unei acțiuni voluntare a inculpatului, grefată pe căința activă, condiție specifică unei circumstanțe personale. De altfel, a apreciat că ipoteza avută în vedere de instanță în încheierea de sesizare cu această problemă de drept nu se poate realiza decât în situația în care suma de 20% este încasată de stat din eroare sau în alte situații excepționale care exclud voința inculpatului, în niciun caz în urma unei proceduri legale de executare silită. ... 98. Din acest punct de vedere, având în vedere că în cauza în care s-a ridicat problema de drept prejudiciul nu a fost acoperit integral ca urmare a unei activități nevoluntare, respectiv a unei executări silite, soluționarea pe fond a cauzei de către completul în fața căruia a apărut această chestiune de drept nu depinde de modul în care va fi lămurită problema de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât a considerat că sesizarea este inadmisibilă, deoarece soluționarea pe fond a cauzei nu depinde de lămurirea chestiunii de drept care formează obiectul sesizării. ... 99. Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara a opinat în sensul aplicării dispozițiilor art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale în ipoteza acoperirii prejudiciului ca urmare a unei activități nevoluntare, respectiv a unei proceduri de executare silită. ... 100. Astfel, s-a arătat că Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, de la intrarea sa în vigoare până în prezent, a reglementat atât cauze de reducere a pedepsei, cât și cauze de nepedepsire, atenuând sau limitând incidența normei penale în funcție de interesul general al societății de recuperare a prejudiciului. ... 101. Prin Legea nr. 55/2021 privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, legiuitorul a reglementat în art. 10 alin. (1^1) o cauză specială de nepedepsire. Analizând acest text normativ, în Decizia nr. 101 din 17 februarie 2021 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 24 martie 2021), Curtea Constituțională a calificat prevederile acestuia ca reglementând „o cauză specială de nepedepsire, înlocuind răspunderea penală cu una civilă în cazul acoperirii prejudiciului, majorat cu 20%, la care se adaugă dobânzile și penalitățile“ (paragraful 102). ... 102. Politica penală a legiuitorului, în actuala reglementare, are drept scop recuperarea prejudiciului. În cuprinsul Deciziei nr. 101/2021, Curtea Constituțională arată faptul că „art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 instituie o măsură de politică penală determinată de specificul infracțiunilor de evaziune fiscală, respectiv de necesitatea recuperării, cu celeritate, a sumelor datorate bugetului general consolidat“ (paragraful 85). ... 103. Dispozițiile art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale au în vedere ipoteza acoperirii prejudiciului, fără a condiționa conduita obiectivă de aspectul subiectiv al voinței inculpatului de a plăti. Legiuitorul a condiționat aplicarea cauzei de nepedepsire de acoperirea prejudiciului produs prin comiterea faptei (debitul principal plus dobânzi, penalități și plata unei majorări de 20% din baza de calcul). ... 104. Singura cerință referitoare la plată este cea a faptului obiectiv al recuperării prejudiciului, în cuantumul indicat în cuprinsul aceluiași text de lege. De altfel, termenul folosit de legiuitor pentru a defini condiția de incidență a normei este de acoperire a prejudiciului. ... 105. Prin Decizia nr. 9 din 15 martie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 11 mai 2017) a statuat că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale reglementează o cauză de nepedepsire/reducere a limitelor de pedeapsă cu caracter personal. Decizia nr. 9/2017 a avut în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din vechea reglementare, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale: „În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral pretențiile părții civile, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate“. ... 106. După intrarea în vigoare a Legii nr. 55/2021 privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, prin introducerea alin. (1^2), se impune a fi redimensionate efectele Deciziei nr. 9/2017, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1^2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale [„Dispozițiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaților chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) și (1^1)“]. Drept urmare, circumstanța prevăzută de legea specială este una reală, și nu personală. ... 107. În acest sens, prin Decizia Curții Constituționale nr. 101/2021 s-au arătat următoarele: „Faptul că o anumită normă juridică consacră o cauză de nepedepsire/reducere a limitelor de pedeapsă cu caracter personal nu înseamnă că Parlamentul nu poate modifica regimul său juridic și să o reglementeze ca o circumstanță reală, și nu una personală. Chiar dacă respectiva cauză are toate elementele caracterizante ale unei circumstanțe personale, având în vedere specificitatea domeniului analizat, nimic nu îl împiedică pe legiuitor să adopte o normă specială, prin care să o califice ca fiind o circumstanță reală“ (paragraful 118). ... 108. Cauza de nepedepsire se aplică tuturor inculpaților, chiar dacă nu toți au contribuit la acoperirea prejudiciului. În ipoteza în care, conform art. 10 alin. (1^2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, plata prejudiciului se face integral de către un coinculpat sau de către un terț pentru unul dintre inculpați, iar aceasta profită tuturor, în ciuda lipsei de cooperare a tuturor inculpaților, care ar fi raționamentul pentru care nu s-ar aplica beneficiul legii în ipoteza unei alte acțiuni involuntare, respectiv a recuperării prejudiciului ca urmare a procedurii de executare silită? ... 109. În ipoteza în care efectul acoperirii voluntare a prejudiciului de către inculpat este același cu cel al acoperirii prejudiciului de către un terț pentru inculpat ar fi inechitabil să nu se dea aceeași valență juridică altei modalități de stingere a creanței fiscale prevăzute de Codul de procedură fiscală, în condițiile în care și aceasta produce același efect urmărit de legiuitor, respectiv acoperirea prejudiciului. ... 110. În procedura de executare silită fiscală, debitorul nu poate dispune de bunurile sale. În consecință, voința sa de valorificare a bunurilor în vederea achitării prejudiciului este anihilată ca urmare a acestei imposibilități obiective, decurgând din lege, de exercitare a dreptului de dispoziție asupra bunurilor din patrimoniul său. ... 111. Nu ar fi echitabil să se diferențieze debitorii în funcție de resursele financiare, acordându-i beneficiul art. 10 alin. (1) și (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale doar celui care are resurse financiare mai mari și poate acoperi prejudiciul din alte surse decât din bunurile indisponibilizate în cadrul procedurii de executare silită, nu și debitorului cu un patrimoniu redus și care ar dori să plătească, însă bunurile îi sunt indisponibilizate total și nu le poate valorifica, asta în condițiile în care organul fiscal nu are obligația ridicării sechestrului asigurător la cererea debitorului de valorificare a bunurilor în mod voluntar. ... 112. Prevederea cuprinsă în art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale subliniază „caracterul accesoriu al dreptului penal în materia infracțiunilor de evaziune fiscală, acesta venind doar în susținerea normelor de drept fiscal. Astfel, îndeplinirea obligațiilor fiscale, ulterior comiterii faptei, conduce la dispariția necesității sancționării persoanelor implicate în comiterea acestei infracțiuni“. ... 113. În concluzie, a apreciat că legiuitorul a înțeles ca în situația acoperirii prejudiciului, indiferent de modalitatea în care aceasta are loc, în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, impunitatea să opereze. Privarea de bunuri, chiar realizată silit, și, corelativ, acoperirea prejudiciului adus bugetului de stat nu pot rămâne fără efect. Este un compromis pe care autoritatea statală îl realizează pentru restabilirea ordinii sociale, cu efect patrimonial și deopotrivă penal. ... ...