Decizia ÎCCJ nr. 39/2023 (HP)Punctul III

III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție 41. Instanța de trimitere, subsecvent prezentării normelor de drept intern apreciate a fi relevante în speță, a susținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării (Curtea de Apel București fiind învestită cu judecarea cauzei în apel, în speță, a fost identificată, din oficiu, o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, problema de drept a cărei dezlegare se solicită nu a primit încă o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs). ... 42. Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, instanța de trimitere a susținut că unul dintre motivele de apel invocate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție vizează tocmai problema incidenței cauzei de impunitate prevăzute de art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. ... 43. Ca atare, pentru a preîntâmpina o eventuală antepronunțare în privința apelului formulat, Curtea de Apel București a prezentat argumentele esențiale ce fundamentează cele două opinii referitoare la modalitatea de acoperire a prejudiciului ca o condiție pentru incidența cauzei de impunitate prevăzute de dispoziția legală anterior menționată. ... 44. Prima opinie constă în reținerea cauzei de impunitate prevăzute de art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale în situația acoperirii prejudiciului ca urmare a unei acțiuni voluntare. ... 45. Astfel, art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale a fost modificat prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 55/2021 privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 1 aprilie 2021, în sensul că după alineatul (1) au fost introduse două noi alineate, alineatele (1^1) și (1^2), cu următorul cuprins: ... 46. „(1^1) În cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepsește, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare. ... 47. (1^2) Dispozițiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaților chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) și (1^1).“ ... 48. Preambulul Legii nr. 55/2021 privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale nu cuprinde expunerea de motive, însă din consultarea documentului public vizând propunerea legislativă privind modificarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, astfel cum a fost publicat pe site-ul Camerei Deputaților, rezultă că inițiatorii au propus modificarea textului de lege pentru următoarele motive: „Având în vedere starea sistemului judiciar românesc în ceea ce privește condițiile de detenție și gradul de aglomerare, cât și numeroasele cauze în care România a fost condamnată de instanțele internaționale pentru aceste condiții, dar și faptul că, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, cel mai important este recuperarea prejudiciului suferit de stat, inițiatorii propun o motivare a celor care comit astfel de fapte pentru a acoperi prejudiciul creat.“ ... 49. Așadar, prin raportare la motivele invocate de către inițiatorii propunerii legislative privind modificarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, prevederile art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale reglementează o cauză de nepedepsire pentru a cărei incidență este necesară, sub un prim aspect, asumarea unei conduite de căință activă din partea autorului sau participanților secundari la comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute de art. 8 și 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, concretizată în plata a trei categorii de sume de bani, respectiv: contravaloarea prejudiciului infracțional direct, un plus echivalent procentului de 20% din acest prejudiciu și accesoriile fiscale - dobânzi și penalități. ... 50. În susținerea acestei interpretări s-a arătat, în esență, că prin art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 55/2021 privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, legiuitorul a reglementat o cauză specială de nepedepsire, care va putea fi luată în considerare numai în condițiile acoperirii prejudiciului, astfel cum a fost determinat în cauză, potrivit Deciziei nr. 66/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin care s-a stabilit că dobânzile și penalitățile la care se referă art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale se aplică doar la prejudiciul produs prin comiterea faptei, fără a se lua în considerare majorarea cu 20% din baza de calcul. ... 51. În decizia menționată se face referire la conduita de căință activă din partea autorului sau a participanților secundari la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, la voința inculpatului de a înlătura efectele prejudiciabile ale faptelor sale, respectiv la faptul că acea cotă procentuală de a cărei plată prealabilă este condiționată incidența cauzei de impunitate se relevă ca o instituție de drept cu o configurație juridică proprie și o natură sui-generis, care îmbină trăsăturile unei sancțiuni cu cele ale unei cauze de impunitate grefate pe căința activă a făptuitorului, generând efecte juridice mixte, atât de drept penal substanțial, cât și procesual penal. ... 52. Ca atare, se apreciază că rațiunea introducerii cauzei de nepedepsire în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale este similară cu cea a circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. d) din Codul penal și a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) din Codul penal. Aceste circumstanțe atenuante conferă beneficii sancționatoare așa-numitei „căințe active“ a infractorului, manifestată în preocuparea de a înlătura urmările faptei sale concretizate în prejudiciul material, dovedind astfel o periculozitate mai redusă. Conduita reparatorie are, deopotrivă, un caracter subiectiv, generat de atitudinea infractorului, însă, pe de altă parte, caracterul obiectiv al acesteia este accentuat de certitudinea prejudiciului care trebuie restituit subiectului pasiv al infracțiunii. Tocmai de aceea, prin împletirea acestor criterii, instituția este una atipică, considerată o manifestare a unei politici penale de recompensare a atitudinii pozitive a autorului infracțiunii. ... 53. Prin urmare, incidența cauzei de impunitate presupune îndeplinirea, în mod cumulativ, a mai multor condiții, printre care se numără și cea a acoperirii prejudiciului ca urmare a unei acțiuni voluntare a autorului sau a participanților secundari la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală. ... 54. Cea de a doua opinie prezentată constă în reținerea cauzei de impunitate prevăzute de art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și în cazul acoperirii prejudiciului ca urmare a unei acțiuni nevoluntare (de exemplu, procedură de executare silită). ... 55. Astfel, s-a arătat că articolul unic pct. 4 din Legea nr. 55/2021 privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu referire la art. 10 alin. (1^2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, stabilește că beneficiul aplicării pedepsei principale a amenzii sau a cauzei de nepedepsire se aplică tuturor inculpaților chiar dacă nu au contribuit toți la acoperirea prejudiciului prin infracțiunile de evaziune fiscală. Astfel, conduita unui/unor inculpați profită tuturor coinculpaților din cauză, ceea ce înseamnă că incidența cauzei de impunitate prevăzute de art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale nu este condiționată de acoperirea prejudiciului ca urmare a unei conduite active/acțiuni voluntare a fiecărui participant la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală. ... 56. Totodată, potrivit paragrafelor nr. 119 și 120 din Decizia nr. 101/2021 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 24 martie 2021) prin care s-a respins obiecția de neconstituționalitate a Legii privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (control de constituționalitate a priori), s-a reținut de Curtea Constituțională că legiuitorul nu a făcut altceva decât să convertească o circumstanță personală în sfera celor reale justificat de scopul urmărit - recuperarea rapidă a prejudiciului provocat bugetului de stat. De asemenea, în jurisprudența sa (Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018), Curtea Constituțională a reținut că legiuitorul a translat aceste cauze de nepedepsire/aplicare a pedepsei amenzii în sfera circumstanțelor reale. „Faptul că această cauză de reducere a pedepsei se aplică unei persoane care nu a contribuit la acoperirea prejudiciului nu este de natură a-l privilegia în raport cu cel care efectiv a acoperit prejudiciul, întrucât legiuitorul nu a condiționat aplicarea acestei cauze de reducere a pedepsei de un criteriu subiectiv, ci de unul obiectiv, respectiv recuperarea prejudiciului, pe care îl poate extinde asupra tuturor persoanelor care au comis împreună faptele prevăzute de textul legal criticat.“ ... 57. Așadar, se poate aprecia că prin art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale legiuitorul a reglementat o normă menită să atingă scopul urmărit prin însăși Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, respectiv s-a creat un mecanism alternativ celui penal pentru a da posibilitatea reparării mai rapide a integrității deja afectate a bugetului public național. Obiectul juridic general al infracțiunilor de evaziune fiscală îl constituie relațiile sociale referitoare la corecta stabilire și realizare a veniturilor și cheltuielilor bugetului public. Cu alte cuvinte, acestea protejează integritatea și realitatea bugetului public. Prin urmare, alegerea celor mai potrivite formule pentru a se ajunge la recuperarea prejudiciului adus bugetului de stat are la bază motive de oportunitate și de politică penală. ... 58. Ca atare, se apreciază că, atât timp cât beneficiul cauzei de nepedepsire se aplică tuturor inculpaților chiar dacă nu au contribuit toți la acoperirea prejudiciului prin infracțiunile de evaziune fiscală, se poate argumenta incidența cauzei de impunitate inclusiv în ipoteza în care acoperirea prejudiciului nu are loc ca urmare a unei conduite active/acțiuni voluntare a autorului sau participantului la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală. ... ...