Decizia CCR nr. 405/2014Paragraful 30

22. O altă concluzie ce decurge implicit din cele de mai sus este aceea că prevederile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 nu sunt aplicabile în cadrul soluţionării acestor tipuri de cauze, respectiv cauzelor aflate pe rolul instanţelor de contencios administrativ la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi având ca obiect obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii cu atribuţii în procesul de restituire sau de stabilire a măsurilor reparatorii, poate fi atacată fie decizia emisă cu respectarea termenelor prevăzute la art. 33 şi 34 din lege, fie lipsa răspunsului entităţii învestite de lege, în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. Aşadar, prevederile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 sunt aplicabile numai după parcurgerea procedurii administrative în faţa entităţilor învestite de lege cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor sau de stabilire a măsurilor reparatorii, acestea reprezentând temeiul legal în care pot fi atacate în justiţie fie decizia emisă cu respectarea termenelor prevăzute de art. 33 şi art. 34, în termen de 30 de zile de la data comunicării, fie lipsa unei decizii, în cazul în care termenul legal pentru soluţionarea cererilor a expirat.