Decizia CCR nr. 304/2014Paragraful 12

8. Avocatul Poporului arată că autorul nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, nearătând în ce constă pretinsa încălcare prin prevederile art. 14 alin. 1, 2 şi 3 teza întâi din Codul de procedură penală din 1968 a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) , art. 15 alin. (1) , art. 16 alin. (1) , art. 20, art. 23 alin. (12) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate invocată este inadmisibilă. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, nr. 291 din 27 martie 2012 şi nr. 350 din 24 septembrie 2013 şi se arată, totodată, că excepţia nu respectă dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Se mai susţine că prevederile art. 14 alin. 1, 2 şi 3 teza întâi din Codul de procedură penală din 1968 nu contravin normelor constituţionale enumerate de autorul excepţiei, întrucât posibilitatea alăturării acţiunii civile celei penale, în cadrul procesului penal, prin constituirea părţii vătămate ca parte civilă, nu este de natură să încalce drepturile fundamentale şi principiile constituţionale invocate. Se mai arată că textele criticate nu prejudiciază interesele legitime ale inculpatului, care îşi poate exercita dreptul la apărare şi poate solicita administrarea oricăror probe pentru a-şi dovedi nevinovăţia. Se susţine că dispoziţiile art. 14 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie.